De-a valma

Craciunul a trecut…brusc! Ce bucurie!

Ma intreba un cunoscut care e cea mai veche amintire a mea. Nu stiu exact care, dar am o suma de amintiri care se succed fara a exista neaparat o ordine cronologica. Toate sunt de-a valma.

O amintire insa de cand eram copil si strans legata de iarna, este momentul cand mama ma lua cu ea la piata sa facem cumparaturi. Eu,mica si rotunda,infofolita si incorsetata de mult prea multe haine, eram pusa de mama sub un brad din cartier. Acolo aflam mereu ca daca spun o poezie sau un cantec,din brad vor cadea bomboane si ciocolata. Asa era ! Un fel de magie. Iubeam bradul ala pentru ca era plin de surprize.

Cand am incetat sa cred, trecerea a fost lina. Atunci am inceput sa o iubesc si mai mult pe mama pentru ca  stia sa faca lucruri “magice”. Cum ar fi sa iste o ninsoare dulce din brad …si eu sa cred.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s