Tripping

Pata s-a pus pe Istanbul

Inceputul lui septembrie a prins-o la inceput de vacanta. Doua saptamani de concediu si nimic planuit. Revelatia a venit in dimineata celei de-a treia zi libere. Germania-Istanbul,Istanbul-Germania… Istanbul!
Deschide messengerul din inertie si afla de la un fost coleg ca agentia de turism mielu’ ofera bilete de avion last minute catre Istanbul.
– Aaaa…buna ziua. Aveti cumva zboruri catre Istanbul?
– Da. Turkish Airlines si Tarom.
– Perfect. Am nevoie de un bilet pentru poimaine.
– Avem cate un loc disponibil in cazul fiecarei companii de zbor. Vi le-am blocat deja pe numele dvs.

In trei ore ma aflam in Piata Romana si ma uitam la un bilet de avion pe numele meu. M-am intors acasa sa imi fac bagajul. In seara premergatoare plecarii am primit mai multe descurajari decat vorbe de bine. In mintea alor mei aveam deja actele confiscate si devenisem victima a traficului de persoane in Turcia :)). Prietena Simo m-a incurajat : Du-te,nu fi fraiera!
Noapte alba,certuri acasa,plecat val-vartej,cateva adrese notate cu pixul pe post it-uri si respiratie sacadata. Un distonocalm si gata. Am luat o cursa expres pana la Otopeni. Parca era un facut. O stewardesa si un pilot,ambii de la Tarom, mergeau cu acelasi expres. Ma simteam cumva in siguranta.
Langa mine in avion statea un tanar turc pe care am aflat ca il chema Yusuf si ca se intorcea acasa, dupa 8 luni petrecute in Romania pentru un master. Noroc cu el,ca altfel si acum ma rataceam prin aeroportul turcesc.
Ma urc in Havas si evident reusesc sa blochez culoarul de trecere cu rucsacul plin cu tzoale si etc-uri femeiesti. Firma Havas tocmai turna un film de prezentare,iar eu am nimerit fix in toiul actiunii. A venit o turcoaica oachesa spre mine si imi lega centura de siguranta demonstrativ. Fusesem aleasa in rolul “calatorului fericit si multumit de calitatea serviciilor noastre” :)).

Cobor in Taksim conform indicatiilor gazdei.
– Cand ajungi in Taksim trebuie sa iei maxi-taxi-ul galben pana in Erenköy . Neaparat sa intrebi de “yellow minicab”
De parca daca nu era yellow nu se intelegea despre ce intreb. Ei bine…chiar nu se intelegea…
40 grade in Taksim. Un mare rucsac in spate, unul mijlociu in fata si unul si mai mic atarnat de cel mijlociu. Caldura mare,aproape ca aveam halucinatii. Dar unele orientale sa fie clar!
Cautam cu privirea maxi-taxi-urile galbene. Erau ce-i drept multe,insa toate in mare viteza pe strada. Incerc sa ma orientez intreband in stanga si drepta. Dupa ce o fata m-a trimis vreo 5 strazi in sus,un nene ma trimite vreo sapte in jos. Fun…
Pe cealalta parte a strazii,mult cautatul mijloc de transport. Traversatul – o feerie. Soferii pareau sa aiba un verde continuu,iar pietonii faceau un fel de slalom printre masini. Am intrat si eu in joc si m-am trezit pe partea cealalta,unde am gasit trei soferi maslinii,cu mustati,scunzi si cheliosi.
Baigui ceva in engleza…”- No english” . Scot un thank you lesinat de canicula si dau sa plec. Unul dintre ei,ma trage de o mana si ma pune in fata unui tufis frumos decupat. Si incepe :
“- Look! There big hotel. (se scarpina in cap) You right big hotel,you left big hotel, dolmus Erenkoy. ”
La dolmus imi dadea cu virgula. Ma ia de mana iar si ma duce langa maxi-taxi-ul sau. Imi arata cu degetul placuta cu Dolmus. Exact ca insemnul Taxi. Multumesc turcului si ma indrept spre masina de Erenkoy. Aceeasi poveste cu no english,dar soferul a dat semne ca a inteles unde vroiam sa ajung,dupa post it-ul meu.
20 minute mai tarziu,coboram aproape din mers din dolmus in cartierul Erenkoy.
Restul a fost o aventura de genul jocurilor 3D cu quest-uri. Gaseste aia,gaseste ailalta. M-am tabarcit cu bagajele din gazda in gazda,toate fiind localizate in partea asiatica. Am prins Ramadanul acolo si eram hipnotizata de “muzica aia frumoasa de la 5 dimineata”.
-Ce frumos canta astia!
-Nu canta,se roaga! Este chemarea la ruga si se numeste Ezan.
-Aaaaa…n-am stiut.Dar canta frumos!

Mi-a placut ca numele turcesti au toate cate o semnificatie. Primele gazde la care am stat se numeau :Kerim (el= generos) si Evrim (ea=evolutie).Dupa ce am plecat de la ei,m-a mutat in cartierul Bostanci. Aici am stat 2 nopti la Caglar,care in limba turca inseamna era,epoca. Caglar era pasionat de percutie si de old school rock. Am vazut dvd-uri cu concerte live : Pink Floyd,RHCP,Metallica etc. A trebuit sa plec si de la el ca urma Ramadanul si femeia in casa nu era bine primita daca nu era nevasta. Trebuia sa ma mut.
A treia mutare si ultima a fost la Ozcan,caruia ii placea sa i se spuna Dorian. Era si este un tip boem cu ceva drame personale care i-au schimbat perspectiva. L-am intalnit conform indicatiilor din sms in Üsküdar,unul dintre multele porturi.
– Unde esti ?
– In Üsküdar…unde mi-ai spus sa fiu…
– Pai unde mai exact?
– In port.. E un fel de giratoriu unde intorc mijloacele de transport in comun..Vad in spate o moschee.
– Esti in Turcia,sunt multe moschei in spatele tau (asa si era )!
In zece minute m-a gasit. Am luat taxiul si am mers in cartierul sau,la vreo 5 minute de Uskudar. Am stat 3 nopti in apartamentul aflat la demisolul unei cladiri vechi,foarte frumoase.Aveam pisici peste tot,fapt pentru care am cumparat hrana uscata si cateva delicatese. Am umblat cu Dorian pe unde nu as fi umblat singura,de capul meu, cu Top 10 Istanul in brate. Am vazut Palatul Topkapi si Haremul,Biserica Cisterna, am vazut Taksimul cu toate bodegile luate la rand,Sultanahmet-ul,Marele Bazaar,am mers pe stradute inguste si laturalnice,dar sigure,am mancat peste pe vaporase ancorate la malul marii,am mers in Eyup,de unde am vazut panorama Istanbulului si am baut cafea turceasca. Tot acolo mi s-a ghicit si am ghicit pentru prima oara in cafea. Amandoi am fost foarte aproape de realitate.
Mergeam noapte de noapte in Taksim pentru a petrece cat mai mult timp pe strazi. Am jucat table ore in sir band cafea si ceai negru turcesc.
Mi-am promis ca ma voi intoarce de cate ori voi avea ocazia.

Si asa va fi. Portile Orientului sunt magnifice. Oamenii sunt saritori.Balcanismul e in floare. Simti cum iti alearga sangele prin vene in fiecare minut si merita!

Advertisements

5 thoughts on “Pata s-a pus pe Istanbul

  1. ce chestie. daca nu eram narcisista si nu ma inscriam la roblogfest nu vedeam pe ce loc sunt in zelist, si nu vedeam cine ma mai are la blogroll. in concluzie nu descopeream blogul asta, si era pacat 🙂

    Like

  2. 🙂 multumesc,shaki. sa speram ca vor fi din ce in ce mai multe povesti de trait,de simtit,de vanat. si ca se vor scrie. intre timp stam cu ochii pe tine!

    Like

  3. stiu ca mi-ai promis.nu,nu le-am vazut pt ca calculatorul este …trage sa moara,iar pe laptopul lui tata imprumutat de la job nu am drept de admin ca sa instalez chestii. astept interventia divina 😀

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s