de-ale mele

Uneori e vorba de un bun ramas

Am simtit ca trebuie sa o fac. Dupa ce nu puteam dormi si plangeam sistematic,am simtit ca trebuie sa ii spun ramas bun. Papusa inerta ce parea a fi plastifiata nu avea nici un fel de legatura cu omul. Doar poza care ii afisa zambetul discret si timid ma facea sa inteleg ca e el.
Surprinzator,odata ce l-am vazut,m-am linistit. Am avut senzatia ca el nu mai era acolo demult. S-a desprins de tot si de toate si probabil acum ori se da pe partia vietii lui,ori se da cu rolele fara sa ii pese de nimic. Simt ca acolo unde se afla acum, ii este bine. Daca inchid ochii parca il vad si zambind. Si mai cred ca acea ultima coborare care i-a fost si fatala,a fost coborarea vietii lui. Cred ca era fericit in cursa aia nebuna.
A plecat mult prea devreme,dar cred ca a trait frumos. Si mai cred ca odata ce am pus mana pe umarul lui si i-am soptit ramas bun….ala a fost momentul in care m-am linistit. Trebuia spus…Mai are un singur hop.Cel de maine…cand va spune si el tuturor bun ramas. Si va putea zbura liber…cu acelasi suras timid si discret.
Ne vei lipsi si …..la un moment dat sper sa ne revedem …acolo,in cerul tau cu rolleri,unde noi te vom privi cum faci o multime de trickuri.

despre el

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s