De-a valma · de-ale mele

Celula de baza a societatii

broken-marriageAm primit alerta de la M. cum ca “It’s spreading,it’s spreading”. Tot mai multi in jurul nostru se casatoresc. Si ne intrebam:De ce? Tocmai ce am fost la o cununie si aud de multe altele peste tot. De ce simt oamenii sa oficializeze o legatura ce nu ar trebui sa aiba nevoie de confirmari. Sau poate ca tocmai de-asta? Confirma bunul ei mers printr-o oficializare? Daca ar fi asa,ar fi trist din punctul meu de vedere. Totul se rezuma la za ring,za papers and za signature? Stiu si oameni care dupa ce au facut acest pas,au dat-o-n bara. Si poate ca nu trebuia facut. Daca merge,de ce sa schimbi (unii prefera formularea a duce relatia la un alt nivel)? Daca se taraste din inertie,de ce sa faci pasul asta,doar-doar s-o schimba ceva?! (astea-s marile rateuri).
Am auzit azi o colega care vorbea cu jumatatea si ii explica obtinerea unui credit imobiliar. Ca daca s-ar casatori,ar fi mai usor de obtinut,decat doua credite de nevoi personale,insuficiente cumpararii unui apartament. Primul gand a fost ca a gasit motiv sa fie ceruta si m-a bufnit rasul. Apoi am stat sa ma gandesc la o slujba religioasa si la un functionar bancar pe post de preot care incheie compromisul cu ” Ce creditul bancar a unit,omul sa nu dezlege”. De altfel,ar fi si cea mai puternica legatura. Se leaga prin indatorirea ambilor,pe viata.
Mi-ar fi placut sa cred ca e ceva firesc. Din pacate cred ca este doar un pas batut pe loc,care costa mult si a carui anulare costa si mai mult..

Suna in genul “Ti-am pregatit un pat la noi in celula” ,iar campania nu degaja voie buna si optimism.

Advertisements

11 thoughts on “Celula de baza a societatii

  1. vanatorule de povesti, eu nu stiu de ce oamenii simt nevoia sa-si oficializeze singuratatile, dar eu pot sa spun de ce cred ca ar trebui sa o faca; pentru a concepe si creste copii; pana la urma pentru majoritatea dintre noi e singurul lucru maret pe care putem sa-l facem, singura urma care ramane…
    sigur, un copil poate fi conceput si in afara unei relatii oficializate, dar va fi un pic neplacut pentru micut in prima zi de scoala cand vor fi intrebati “cum ii cheama pe mama si pe tata, puiule?” de doamna invatatoare si toti vor raspunde “Maria si Aurel”, “Ioana si Andrei”, “Georgeta si Nicu”, el sa raspunda “Popescu si Gherghinescu”…
    ma bucur ca ti-au placut macar o parte din povestile mele si recunosc ca tare imi place sa deschid blogul tau si sa ma vad coleg de raft cu micul print… 🙂

    Like

  2. 🙂 pai mosule,eu nu sunt de parere ca un copil dintr-o familie monoparentala trebuie sa se simta complexat. un copil trebuie sa fie iubit de cei din jurul sau si daca ai noroc sa fie receptiv si istet,nu destept ca o lingura de lemn, cu siguranta va vedea lucrurile asa cum sunt,nu asa cum sunt impuse cu forta de o societate cu ochelari de cal . asta e parerea mea 🙂

    Like

  3. basca ..mai sunt oameni care nu pot avea copii… si unii sunt minunati. asta nu inseamna ca au trait degeaba. un copil e o datorie pe care o poti indeplini sau nu,un produs al unor doi oameni care se iubesc (fizic,spiritual etc) sau o contributie la perpetuarea speciei. viata trebuie traita frumos asa cum e ea. pentru mine…este o poveste..cu bucurii,cu neimpliniri,cu tristeti,nu conteaza. este frumoasa asa cum este 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s