De-a valma · de-ale mele · Tripping

Viata e ca

O prada pentru unii.
O cursa pentru altii.
O necunoscuta pentru multi.
O aventura pentru cineva drag.

Pentru mine este poate cea mai interesanta si frumoasa plimbare. Am pornit demult sa ma plimb. Am cunoscut multi oameni si de tot felul. Unii m-au surprins placut,altii nu. Unii m-au insotit o bucata de drum. Am ras,am povestit,ne-am tinut in brate,am plans si iar am ras. Altii ma insotesc si acum. Si le multumesc. Deseori ma surprind uitandu-ma in urma. Multi spun ca e o greseala. Ca e o capcana si cad singura in capcanele trecutului. Ca ma prind fantomele. Eu niciodata nu am fost de acord cu asta. Pentru ca fiecare zambet,fiecare lacrima,fiecare incrancenare si fiecare mana intinsa, sunt parte din mine. Sunt mai buna tocmai pentru ca am ras si am plans,pentru ca am luptat,pentru ca am ajutat cand am putut,pentru ca stiu clar care imi sunt defectele si calitatile. Stiu cat de mult pot oferi. Atat bine cat si rau. Stiu sa fiu un bun prieten si totodata un inamic de temut. Pentru ca nu ma las pana nu ating ceea ce doresc. M-am inconjurat cu oameni buni,cu oameni care stiu bine ce inseamna sa fii sus,dar in egala masura si sa fii jos. Uneori poate prea jos decat ar fi meritat.

Drumul este lung si uneori il mai ratacesc. Dar intotdeauna stiu ca vor fi surprize. Este cea mai tare calatorie in care am plecat cu un rucsac de ganduri. Am pornit pe jos si imi place. Am o masina,dar nu ma ajuta. Si nici macar nu imi place. Nu mi s-a dat o harta a drumetiei,nu mi s-au oferit repere. A fost indeajuns o pala de vant si am pornit. Unde? Nu stiu exact. Dar cu siguranta fiecare popas,fiecare tovaras de drum,fiecare pribeag si fiecare trecator necunoscut este o poveste. Suntem o multime de oameni care se plimba, fara indicii,fara gps-uri,fara retete. Ne intalnim,ne ciocnim,ne intersectam,ne tinem in brate,ne spunem pasurile,ne bucuram impreuna,oftam,vedem si auzim ce e in jurul nostru. Ne odihnim pe pietre alaturate. Apoi fiecare isi ia rucsacul de ganduri si porneste mai departe. Pe calea sa. Cred ca totul este o poveste care se scrie din mers.
Cred ca cel mai trist este sa vrei sa te intorci unde ti-a fost odata bine si nu ai stiut si sa nu mai regasesti drumul. Pentru ca …. totul se schimba. Si scumpa mea M.,schimbarea nu este un lucru rau. Este doar altceva. Sa se schimbe,dar sa se schimbe intr-un altceva bun,mai bun sau la fel de bun. Nu rau,doar diferit. Totul capata alte dimensiuni. Pana si noi :))

Eu nu ma grabesc. Nu am unde. Merg in ritmul meu si nu vanez nimic din ceea ce oricum nu voi lua cu mine in noua lume. Vanez doar povesti frumoase si oameni frumosi. Vanez amintiri si plimbarea in sine.

Here i go again…and again…and again.

foto de aici.

Advertisements

3 thoughts on “Viata e ca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s