de-ale mele

Bunici

De mai putin de o luna citesc o carte incredibil de placuta. Cartea cu bunici,aparuta candva la Humanitas. Am cumparat-o dintr-un impuls. Mi-a placut titlul si mi-a placut coperta. Am citit o pagina la intamplare. Cam asta este rutina mea cand cumpar carti. Dupa ce a stat cuminte in biblioteca,i-a venit (in sfarsit!) si ei randul sa fie citita. Pe scurt,este o antologie de scurte povestiri,scrise de oameni mai mult sau mai putin cunoscuti,povestiri ce invoca bunicii autorilor. Am citit cam 2-3 povestiri in fiecare seara,tocmai ca sa pot savura si rumega invocarile. Imi place sa vizualizez si daca filmul este bun,imi place sa raman cu cadre intiparite in ochii mintii mele sucite.
Cred ca este un moment potrivit sa incerc si eu o rememorare a bunicilor mei. A ramas o singura bunica.

Copil fiind (cutreieram si paduri) eram lasata de parinti la bunicii din partea tatalui. Locuiau intr-un cartier linistit,plin de bunici si nepoti. Bunicul era preferatul meu. Un batranel slab cu niste ochi caprui patrunzatori si sprancene stufoase. El,ca si mamaie,era un om simplu,de la tara,fara studii (avea scoala generala),insa avid sa stie,sa afle,sa citeasca. Tataie si-a canalizat toata atentia si dragostea asupra mea,fiind singura nepoata aflata in tara. El era cel care pregatea intotdeauna micul dejun (ceai,paine prajita unsa cu miere),mamaliga si cafeaua. Intotdeauna asociam aceste arome cu figura lui. In multe dimineti,isi lua basca si haina,ma lua de mana si mergeam la piata dupa paine. Dupa ce luam micul dejun,pe la orele pranzului,mergeam cu el la gradina. Gradina era o palma de pamant langa bloc,alaturi de parcelele altor vecini. Ma opream mereu cand infloreau florile sa culeg “unghiute”. Erau niste flori viu colorate,ale caror petale mi le lipeam pe unghiile mele mici si roase,ca sa am si eu unghii cum vedeam la cucoane. Lungi si colorate. Tataie imi culegea si trompetele (probabil petunii ) si gura leului ca sa ma joc cu ele. Scoteam apa de la o fantana mica in drumul nostru spre gradina. El lua galeata,insa nu inainte de a-mi pune si mie apa in stropitoare. Pentru ca eu vroiam sa muncesc alaturi de el. Imi amintesc ca statea mereu aplecat deasupra legumelor. Le sapa,le stropea,le stergea si le curata de uscaciuni. Rar il vedeam in picioare. Pe mine ma punea sa culeg mazarea si fasolea,crezand ca e mai usor. Dupa ce terminam cu gradinaritul,ma dadea in leaganele de langa bloc. Intotdeauna vroiam sa ma dea mai repede,sa ma dea peste cap. Tataia intotdeauna ma tempera si imi impunea ritmul lui. Nu ma lasa niciodata singura.
Ajunsi in casa,mergeam in dormitorul lui, unde se afla si biblioteca. Zeci de Magazinul Istoric,aliniate pe randul de jos,mari autori pe rafturile de la mijloc,insa si reviste Femeia,Almanahul Sanatatea,reviste de moda si benzi desenate. Le luam si le frunzaream pe toate pana ma plictiseam. In dormitorul bunicii ma ducea pe balcon si asteptam impreuna sa treaca trenul,care se vedea de la geam. Ma suia pe un scaunel si imi spunea mereu ca trenul vorbeste : te duc-te-aduc,te duc-te-aduc…
Imi spunea povesti ,improvizand pe carti ilustrate. El imi zicea ca toate fetele din povesti au parul lung. Asta e motivul pentru care intotdeauna am avut parul lung. Chiar si acum. Seara stateam toti trei in sufragerie. Eu pe canapea cu mamaie,iar tataia pentru ca surzise,statea lipit in dreapta televizorului,cu urechea alaturi de difuzor. Ne explica ce se dadea la jurnal. Tin minte ca erau multe stiri cu Gorbaciov (da,am retinut pata de pe cap,nu continutul stirii ).
Tot el m-a invatat regula de trei simpla,chiar daca nu stia carte. Obisnuia sa imi spuna “papusa lui tataie”. Stiam ca eu sunt. Zilele treceau,toate la fel. Nu ma plictiseam,insa navaleam afara de cate ori venea mama. Invariabil,ma impiedicam de acelasi ciot din fata blocului si ma loveam fix in acelasi genunchi,incat reusisem sa il calamitez grav (aveam chiar si o mica gaura in genunchiul ghinionist). Am aflat la un moment dat ca tataie are epilepsie. Nu stiam ce inseamna,insa stiam ca asta e cauza pentru care tataia mai cadea cand si cand prin baie sau prin casa. Eu eram cea care il trezea cu vata cu otet data pe la nas. Pentru ca bunicii ii era frica de el si pentru ca mie mi se parea normal sa il trezesc. Il strigam si ii dadeam cu otet sau spirt si stiam ca se va trezi si ca ne vom relua activitatile. Spre sfarsitul vietii sale,candva dupa 80 de ani,isi pierdea cunostinta si delira. Mama imi spunea ca avea halucinatii si devenea un pic agresiv. Cu mine niciodata nu a fost asa. Cand a simtit ca sfarsitul e aproape,eu eram clasa a opta. Zacea la pat de luni bune. Eu eram sub presiunea admiterii la liceu care se apropia. Tataie m-a strans de mana si mi-a spus ca nu vrea sa moara decat dupa ce afla ca am intrat la liceu. Nu a mai apucat. A murit cu foarte putin inainte de a lua examenul. Dar cred ca stia. I-am spus chiar eu in gand.

Mamaia,bunica din partea tatalui, era o femeie rautacioasa tare. Imi amintesc ca il boscorodea mereu pe tataie. Nu il lasa sa stea cu noi cand eram in bucatarie spunand ca “se baga unde nu-i fierbe oala”. Parea ca nu il iubeste deloc. Mereu imi spunea ca ea era foarte tanara cand a luat-o tataie de nevasta si ca au facut 3 copii care nu ii viziteaza. Mamaie era cea care ne suna mereu de pe telefonul fix sa ne intrebe “Dar voi cand mai veniti pe aici?” (desi abia plecasem de la ei). Primea vizitele batranelor de pe palier si stateau la cafeaua facuta de bunicul. Aveam si eu voie sa beau cafea,pentru ca imi dadea mamaie. Imi amintesc ca imi arata tigarile din bufet. Erau cateva teancuri de tigari Top,Snagov si BT. Ii placea sa ghiceasca in cafea,dupa ce ispraveam. Imi arata si cum se da in carti. Pasente le zicea. Insira cartile pe doua coloane si daca se nimereau perechi,le punea deoparte. Ma invatase si pe mine. Cand si cand mai retusa cate o fusta pentru mama si vesnic tricota cate ceva. O data am rugat-o sa imi arate si mie cum se tricoteaza. Prinsesem schema,insa , daca ei ii iesea ceva concret,eu tricotam la nesfarsit ceva nedefinit. Fara cap,fara coada. La cateva zile aducea din camera bunicului un album mare cu poze. Imi arata poze de cand erau ei mai tineri si poze cu tatal meu si matusile mele. Imi povestea cum i-a plimbat fiica lor mijlocie prin Franta si Spania. Cand si cand o surprindeam cum mergea in debara si ma intrebam ce face acolo. Imi zicea ca nu am voie acolo si ca voi umbla acolo dupa moartea lor. Ca patreaza acolo valori pentru mine si ca mai depoziteaza batiste,prosoape si lenjerii de pat. I-am umblat si in lada de la capatul patului,unde gasisem 3 peruci care ma amuzau tare mult. Nu eru ale ei,ci ale matusilor mele care se “cochetareau” pe la varsta de 20 de ani. Mamaie intotdeauna a zis ca lucra la policlinica. Imi spunea ca acolo a intalnit multi oameni importanti. Politicieni,actori si oameni de cultura. Credeam ca a fost doctorita sau asistenta. Fusese de fapt ingrijitoare. Femeie de serviciu. Dar asta nu m-a interesat pentru ca intotdeauna vorbea cu mare patos despre oamenii aia importanti.
Cand a aparut Coca Cola,m-am dus tinta la ea si i-am cerut bani sa imi cumpar si eu,ca toti copiii. Nu mi-a dat. In schimb m-a dus la binecunoscutul dulap de pe balcon unde isi tinea siropuri,dulceturi si gemuri, toate aliniate si etichetate pe ani si pe arome. Imi zicea ca bautura aia e chimica si e mai sanatos sa beau sirop. Avea dreptate,dar de fapt era cam zgarcita si nu vroia sa imi dea bani. Si-a dat seama ca ii lipseste tataia,in momentul cand el a murit. Brusc ramasese singura. Nu mai mirosea a mic dejun si nu mai era cineva sa ii explice jurnalul de stiri. Dupa moartea lui,ea a mai trait cam 10 ani. Asa cred. Rautatea i-a fost atenuata de singuratate si de Alzheimer. Devenise o batranica neputincioasa,pe care mama a ingrijit-o in fiecare zi. Cand mergeam si eu ma lua de mana si imi spunea ca nu vrea sa moara. Sa nu o lasam sa moara. M-a frapat diferenta dintre ei. In timp ce tataia isi constientiza finalul si era cumva senin,ea era chinuita de proximitatea mortii. A murit dupa un lung chin si inmormantarea ei a fost parca o felie de umor negru.

In prezent mai am o singura bunica. Intotdeauna a fost si va ramane ,mamaia de la Snagov. Verile mi le petreceam la ea, alaturi de doi verisori. Mamaia de la tara era o femeie calita si foarte activa. Nu statea o clipa din zori pana se lasa intunericul. Fiecaruia ne gasea cate o indeletnicire. Stransul oualor de dimineata, stropitul florilor,culesul prin gradina,hranitul animalelor. Multi ani la rand avea cate doi porci,multe gaini,a avut iepuri la un moment dat, o capra (pe care am reusit sa o omor din prea multa grija ), oi si pisici. Cum eu eram cea mai mica dintre veri,eram obligata sa merg cu oile la padure. Acolo ma intalneam cu alti copii,veniti de la oras sa isi petreaca vacanta de vara. Ma uitam cu jind la cei iesiti cu calul,insa ma simteam mandra ca sunt cu oile cand ii vedeam pe cei cu porcii . Intotdeauna imi ziceam ca mamaie sta intr-un loc perfect. Peste drum era padurea, in spatele porumbului,era lacul. Sunt multe imagini care imi revin cand ma gandesc la ea. Magnoliile din fata casei,regina noptii,culesul porumbului,al rosiilor si al vitei de vie, pomana porcului,trasul cu carutul de butelii,scaldatul in lac,pescuitul de platici si rosioare,zilele petrecute in padure,serile in care aveam voie la discoteca pana la 12 noaptea, plimbatul cu carutele pe care le luam din mers si cate si mai cate. Mamaia stia sa faca de toate si stia cum sa tina in frau 3 nepoti care se certau intre ei si apoi cu ea. La tara evident ca se petreceau toate prostiile varstei. Prima traversare inot a lacului care era sa se lase cu un inec si apoi s-a lasat cu o bataie. Descoperirea padurii pana la a doua linie pentru ca stiam ca dincolo de ea incep sa misune mistretii. In padure eram convinsa ca am gasit o specie de gandaci extraterestrii . Erau de fapt straturile exterioare,ramase agatate pe frunze dupa ce naparleau..cred :D. Culegeam bureti,untisor si flori de primavara pe care i le duceam bunicii si pe care le arunca pentru ca se ofileau instantaneu. Bataia cu baietii pentru includerea in gasca. Ratacirea drumului in lanul de porumb in cautarea unui bar deschis. “Imprumutul” barcilor satenilor noaptea tarziu sa mergem la cules de nuferi pe lac si sa dansam pe terasa unei vile parasite.

Tinand cont ca pe bunicul din partea mamei nu l-am cunoscut, am avut parte de un bonus. Un substitut al celui de al patrulea bunic. Mamaie Petrache,vecina de vizavi. Mamaie Petrache era mamaia instant pentru toti copiii ramasi singuri acasa. Ai mei fiind plecati la serviciu,eram lasata la aceasta pensionara care statea la o scara vecina. Mamaie Petrache era furnizoarea de bors facut din tarate, chiar de ea si facea fursecuri margarete pentru toti copiii lasati in grija ei. Era o femeie blanda care il bestelea pe Tataie Petrache pentru ca fuma si nu facea nimic decat sa se uite la meciuri la televizor. Era o bunica de imprumut foarte stricta. Aveam program de masa si de somn. A murit si ea de vreo 5 ani…

Astea sunt povestile cu bunicii mei. Mai mult mai mai putin apropiati.
Cred ca toti avem.
foto de aici

Advertisements

12 thoughts on “Bunici

  1. Ai scris asa de frumos ca mi-au dat lacrimile. La un moment dat mi s-au intrepatruns imaginile sugerate de cuvintele tale si amintirile mele de la Panciu, unde mi-am petrecut toata vacantele de vara si primavara. Asa de bine s-au intrepatruns ca m-am intrebat daca nu om fi fost prietene in copilarie si nu ne mai aducem aminte πŸ˜›

    Like

  2. poate am fost prin prisma experientelor. mi-ar placea sa mai citesc povesti cu bunici. tocmai am terminat cartea si imi vine sa o iau de la capat. ce ai spune sa scrii si tu o poveste cu bunici. sunt curioasa in ce imprejurari ne-am imprietenit in copilarie :).

    Like

  3. frumoasa povestea ta cu bunici; toate visele cu bunici sunt frumoase…
    de altfel se spune ca legaturile dintre copii si bunici sunt mai puternice decat ale copiilor cu parintii; parintii au un milion de griji, bunicii doar doua: viata si nepotii…..

    Like

  4. multumesc :). la sugestia unui prieten, asta va fi o leapsa. pt mosu,evaziva,illa,barrie,simona,de loyola,cos-min,elena,pinguina. ia hai,ca si asa v-ati lenevit (spuse ciobul de oala sparta :D)

    Like

  5. foarte frumoasa povestea cu toti bunicii tai. si da, si mie mi-a adus aminte de ai mei. mi-nu-na-ta relatare!!!!

    Like

  6. sar’naaaa! sincer,am recitit-o si zici ca e scrisa de un copil de clasa a opta. ceea ce imi aminteste. “e primavara. soarele straluceste sus pe cer”. parca asa incepeau cam toate compunerile. ma rog…,ma doare capul. hangover.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s