Am primit inca o leapsa de la Pinguin. Este despre rutina de blogger. S-a pus intrebarea ce e blogul. Pai…pentru mine a fost si este o jucarie. Nu mi-am propus nimic,nu i-am dat nici o directie. Mi-am propus sa fie un demn urmas al oracolului din copilarie, al caietului in care scriam prin scoala,al agendei prin care imi notam gandurile de liceana,a paginilor word ce contineau un pic din mine. Mi-a placut ideea si de multe ori a fost singurul prieten tacut. A suportat orice:frustrari,poezii stangace,imaginatie bolnava,povestiri mai mult sau mai putin obisnuite,linkuri etc.
Ce fac eu de felul meu…buna intrebare. Un fel de ce caut eu in viata mea?:D In principiu nu fac nimic important pentru omenire.
Zilele mele de luni incep cu o furie tacuta. Ma enerveaza lunea. As prefera sa lucrez duminica,dar nu luni. Zilele de munca incep ori usor nesimtit pe la 12,ori dimineata pe la 10. Imi setez alarma cu minim 30 min inainte de trezire,poate chiar mai bine. Si ma pasioneaza sa dau snooze. Apoi incepe sa ma sune mama ca sa ma trezeasca. De vreo 3 ori. E complicat si inuman :)).
Ziua de marti ma lasa rece. Nu ma bucura,nu ma sperie,nu ma panicheaza,nu ma nimic in general. Este o copie palida a zilei de luni.
Ziua de miercuri este prima speranta de mai bine. Parca incep sa capat un pic de energie si parca intrevad sfarsitul saptamanii. Incep sa trag de mine,repetandu-mi intruna ca un oligofren tacut:mai e un pic,mai e un pic,mai e un pic,mai e un pic.
Ziua de joi nu ma entuziasmeaza prea tare,insa este primul semn al inevitabilului weekend.
Ziua de vineri de regula se prelungeste pana sambata,cu conditia sa am unde,cu ce,cu cine,de ce sau pur si simplu chef.
Sambata este semi refacere si o noua seara/noapte agitata.
Duminica e infiorator de aproape de ziua de luni,atat de aproape incat imi genereaza un mic atac de panica. Ma simt ca o pensionara duminica. De obicei am activitati domestice.
Asta ar fi felul cum resimt saptamana in deplinatatea ei.
Niciodata nu imi refuz nimic. E concertul x si il doresc? Ma duc. Vreau sa beau si sa fie anarhie? O caut! Aici nu e in functie de zilele saptamanii. Variaza. Dupa toane,dupa chef,dupa vorba,dupa port sau dupa bani.
M-am regasit si eu in descrierea muncii Pinguinei. Job,mailuri,cafea,tigara,mailuri,tigara,mailuri,tigara. Din fericire exista chatul yahoo si communicatorul intern. Ma umanizeaza,chiar daca in virtual :)). Muzica e constant in urechi.
Si mai e o constanta: visatul cu ochii deschisi. La asta nu renunt nici batuta.
Mi-ar placea sa stiu rutina din viata Evazivei, a Mosului, a lui Mihai,a Bursucului. Evident ca vreau sa stiu exact ceea ce nu-mi pot imagina sau nu pot intui. Dar oricum,nu oblig pe nimeni 🙂
Vanatordepovesti's Blog 
Visatul cu ochii deschisi! Daa! Cea mai buna rutina! As vrea sa o am in fiecare clipa!
LikeLike
nu te opreste nimic pana la urma sa o faci,nu? 😛 viseaza,viseaza!
LikeLike
Dream on, dream on, dream until your dream comes true. Na, ca m-a apucat cintatul! :))
LikeLike
intotdeauna ma bucura oamenii care fredoneaza 🙂 . se simte ca exista viata in ei. si oricum e o ora numai buna de cantat!
LikeLike
i’m really not into lepse, you know…
(:
asa ca o sa-ti raspund aici – rog sa nu fie cu suparare.
nu am rutina de blogger.
ca producator, scriu ceva cind ma loveste inspiratia (citeste: pofta). fie intr-un exces, fie intr-o gaura de serotonine. adica trebuie sa fiu high sau low.
…dar consumator de bloguri sint. “pauza” mea “de tigara” o folosesc ca sa rasfoiesc pe ici pe colo. [ cum sint un control freak, am grija ca in viata reala sa nu vina prea multe surprize; compensez cautind lucruri noi in internet (y compris blogosfera). ] aici, da, mi-am facut o rutina: deschid pe rind conturile de email, pe urma anumite bloguri, pe urma pagini de stiri. de obicei in aceeasi ordine, hihihi…
des, prea des mi se intrerupe brutal rutina din cauza unui comentariu pe care trebuie, da’ trebuie sa-l scriu. nu ma-ntreba de ce trebuie…
booooring, eh? ~grin~
LikeLike
de ce ma asteptam oare ca nu te prind lepsele? nici pe mine nu prea ma prind,dar incerc pe cat se poate sa ma adaptez. e ceva nou si e ceva primit de la cineva cu care am cel putin o chestie in comun. eram sigura ca vei proceda asa :)). si nu,nu e deloc boring :). you control freak! 😀
LikeLike
Hehe, cu intarziere sesizez ca si tu ai treaba asta cu timpul, de miercuri incolo incepe sa se simta iz de normal.Acu ceva vreme mergeam la carema de munca des sa fac de toate, daca se nimerea sa fie joia eram in toane bune.Nimeream acelasi dude la ghiseu, zicea ceva gen, noah, azi nu esti cu capsa pusa, e joi, miroase a vineri?
Cam asa ceva…si da, duminica e fatala, uneori ma gandesc in zilele urate rau de tot de duminica cum ca e chiar mai rea decat lunea, aia macar e reasi punct, dar duminica e intro-ul cel mai urat pentru luni.
LikeLike
normal. doar am stabilit ca avem pareri cumva asemanatoare. 🙂
LikeLike
pacat doar ca la altele esti de cealalta parte a baricadei, ar trebui sa incerc sa te convertesc :))
glumesc, dar atre mi-ar mai placea sa mai am varsta ta si mintea de acum…
LikeLike
e bine ca nu stii cu cine vorbesti :D.
LikeLike