clipuri · De-a valma · de-ale mele · Promo

Draga Vanatorule…

A venit momentul sa imi fac mea culpa. Nu i-am cunoscut pe baietii astia si nu m-au interesat. Primul concert la care am fost,a trecut pe langa mine fara sa lase nicio urma. La fel si Pixels,pe a caror muzica am dormit foarte linistita in iarba. Asta patesc mereu cand sunt in contratimp. Fiecare trebuie sa descopere ceva la un anumit moment. Eu am ratacit un pic mai mult. Nu e nici o surpriza in faptul ca descopar cu mirare ceea ce multi stiu demult. Si asta ma amuza tare. Pentru ca este asemenea bradului din cartier,cel datator de bomboane de Craciun: mereu surprinzator pentru cel care nu a incercat sa il dezbrace de mister.
Ei bine…a venit momentul sa te spun! Da,desi am fost la cateva concerte, ma pot declara nesatul! Este poate cel mai fin drog pe care l-am incercat. Imi place sa ii ascult cu ochii mici sau chiar inchisi si sa vad scenarii zburatoare, suprarealiste. O cascada de imagini, o cascada de cadre mentale care se loveau frontal si dadeau nastere unor alte zeci de imagini asemanatoare.

Pot spune lejer: Creierul meu devine un puzzle imposibil sau poate cu prea multe variante de recompunere.

Si imi place.

Va spun!

Advertisements

2 thoughts on “Draga Vanatorule…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s