de-ale mele · Promo

Back on the playground.

Astazi dupa foarte mult timp am revenit prin camera mea de joaca. Am lipsit ceva vreme, insa intotdeauna ma intorc cu placere aici pentru ca este un loc care a fost si care va ramane un loc special.

S-au intamplat multe de la ultima vizita. Am schimbat multe stari,am descoperit locuri noi si am redescoperit locuri dragi intr-o noua lumina.

Motivul pentru care m-am intors este unul destul de ciudat. Simteam nevoia sa spun unui prieten tacut ca nu sunt de acord cu multe lucruri care se intampla in prezent. Ca sunt multe lucruri pe care nu le pot intelege, desi incerc atat cat pot sa o fac.

Povestea vanatorului este una banala si cu toate astea, pentru ca sunt experiente personale, o consider speciala in ceea ce ma priveste.

Vanatorul de povesti a renuntat la un traseu destul de putin aventuros si interesant. A ales sa isi lepede o uniforma de corporatist si sa predea totul pe inventar. Procesul de predare-primire a decurs cat se poate de normal, fara evenimente sau emotii puternice. De ce s-a intamplat asta dupa circa sapte ani? In primul rand pentru ca era al saptelea an si probabil ca aceasta cifra, importanta tocmai prin misterul care o invaluie, si-a spus cuvantul.

A fost un an complicat pentru foarte multi oameni cunoscuti. Multi si-au schimbat radical modul de viata sau daca nu au facut-o, se gandesc foarte serios la asta. Cei pasionati de astrologie spun ca este un an plin de schimbari majore in mai toate planurile.

Pentru Vanator, asta a insemnat o introspectie indelungata si ajunsa la maturitate. Concluzia? Cand ceva isi pierde esenta si farmecul, este momentul sa pui punct si sa o iei de la capat. Asta am facut si nu exista regrete.

Am invatat foarte multe despre mine, despre limitele mele (inca neatinse), despre faptul ca este important sa incerci sa iti largesti orizonturile si sa incerci sa iesi din zona de confort si sa renunti la a te complace intr-un anumit context.

Ce am facut? Am luat o coala alba si am scris Game over. Pentru mine misiunea nu isi mai avea rost. Am plecat cu o punguta in care am pus 2-3 hartii pe care erau scrise cateva versuri din piese dragi mie, hartii care m-au insotit in ultimii ani de corporatism. Am plecat cu o gramada de amintiri care constituiau un trecut frumos, dar totusi un trecut. Cu maxim 5-6 oameni dragi cu care imi doresc sa tin legatura si cu cativa oameni cu care am pierdut legatura, insa mi-as dori sa ii reintalnesc cumva pe cararile nebanuite ale vietii.

Ultima zi de munca si prima seara de impachetat lucruri pentru a merge in singura vacanta binemeritata din an. A doua zi eram intr-un low cost catre Berlin, orasul visurilor. Am fost agatata de gandul ca as putea sa nu ma mai prezint la zborul de intoarcere. Au fost doua saptamani in care am trait in casa unor oameni frumosi, insa care nu simt precum latinii. Imi plac nemtii, imi place germana si imi place Germania. Nu este un secret pentru nimeni care ma cunoaste. Cu toate astea, am inteles ca nu as face fata unei lumi destul de reci, desi o lume corecta care merge ceas. Acolo nu se intarzie, chiar daca pleci la treaba direct de la petrecere. Acolo daca spui ca in doua zile termini ceva, chiar termini. Nu se trage de timp, nu se tergiverseaza nimic. Exista un sistem care incurajeaza tinerii sa lanseze proiecte, exista curiozitate, exista prezenta acolo unde se intampla ceva si exista idei. Este o autostrada de initiative, de lucruri care se intampla spontan , iar oamenii au o foame de nou.

Despartirea de Berlin a fost foarte grea. Multe emotii au dat navala chiar cand luam trenul catre aeroport. Au existat strageri din dinti, au existat cateva lacrimi care au trecut de promisiunea ca “nu voi plange”, au existat pareri de rau si o speranta imensa ca intr-o buna zi voi trai acolo, macar ca experienta. Insa am realizat ca nu as putea sa traiesc acolo fara a avea aproape un suflet care sa simta latin, care sa fie cald si prezent acolo cand ai nevoie de el. Am vazut ca oamenii spun ca au nevoie de apropiati,dar cand apare cineva care sa fie dispus sa se apropie, fac doi pasi inapoi. Poate ca e o teama, poate ca ei nu au fost educati asa, poate ca un oras atat de cosmopolit unde poti experimenta orice iti trece prin cap, te impinge catre construirea unui univers personal si egoist. Poate ca e normal,insa nu am puterea de a intelege acest lucru.

Intoarsa in vechiul si contrastantul Bucuresti, am trait pe pielea mea acea cadere despre care doar citisem. Momentul de low resimtit atunci cand iti tai plasa de siguranta, in care spui stop joc unei vieti confortabile, dar care nu iti aduce satisfactiile dorite.

Acest lucru s-a manifestat si in relatiile cu prietenii, determinand o autoizolare necesara pentru a face un pic de ordine in emotii,ganduri,planuri de viitor, dorinte.

Am ales sa apuc un drum previzibil sau nu, calea unui proiect personal, pornit de la un stil de viata si de la dorinta puternica de a schimba ceva in cei din jurul meu. Sunt recunoscatoare prietenilor care m-au incurajat sa o fac si care inca ma sustin moral sa continui.

Motivul pentru care ma antrenez zilnic sa sparg ziduri cu capul este dorinta de a sparge monotonia, de a crea ceva nou si de a reinventa un mod de a cunoaste orasul in care traim.

O alta directie pe care am incercat-o este organizarea unor mici concerte, fara a urmari o motivatie financiara. Apa e plina de rechini si este un act de curaj sa inoti. Insa dorinta de a contribui atat cat poti la ceva este mai mare decat teama. Inainte eram un simplu om care sustinea cultura underground. Cumparam bilete,plateam intrari,investeam in concerte live, in petreceri sau in cate un festival. Acum incerc sa promovez si de ce nu, sa incerc sa laud artistii nostri care nu au o viata tocmai usoara. Asta din fericire nu se reflecta in munca lor. In momentul in care iti livreaza produsul muncii lor facute cu sacrificii si cu multa pasiune, nu te prinzi ca acei oameni sunt oameni care muncesc uneori pe program luni-vineri 9-18, iar apoi fug sa creeze sau sa repete. Tin sa precizez ca pentru ei am un foarte mare respect. Si sper sa vina o vreme in care vor trai din arta lor si din pasiunea lor, asa cum ar trebui sa fie in cazul lor.

Satisfactia lor este in acest moment in mana publicului. Este important sa intelegem ca o trupa care canta pe scena are nevoie de publicul care ii apreciaza. Este important sa fim alaturi de ei, pentru ca un artist se hraneste cu energia si feedback-ul primit din partea celor din fata lui. Un dj are nevoie de o multime care sa danseze pe muzica lui, o trupa are nevoie de cat mai multi oameni acolo, care sa ii aplaude, care sa ceara un bis si care sa cante alaturi de ei, chiar daca publicul falseaza. Un artist plastic are nevoie de acei oameni care sa ii priveasca lucrarile si care sa simta o emotie. Un graffer sau un street artist are nevoia de ochi curiosi care sa scormoneasca orasul pentru a-i gasi lucrarile si de a incerca sa inteleaga un anumit mesaj ascuns. Iar toti de mai sus, au nevoia de noi pentru a spune mai departe de ei.

Marea mea dezamagire este sa vad ca romanii sunt alaturi de artisti in virtual si putin spre deloc in timp real. Unde sunt oamenii care trebuie sa degaje energie si sa duca vorba mai departe? O explicatie evidenta ar fi ca e criza financiara. De acord, mai toate buzunarele simt asta. Insa un concert de multe ori este 5 sau 10 lei, iar anumite forme de arta au chiar acces gratuit. Singura conditie este sa fii curios sau sa iti doresti sa fii sustinator.

Publicul roman este unul apatic, delasator, nepasator si labil. Asta este o parere personala si nu am nici o retinere in a afirma acest lucru. De ce sunt locuri goale atunci cand ar trebui sa fie pline? De ce nu se trag semnale de alarma, de ce nu se reinventeaza promovarea, de ce se prefera chestiile superficiale,dar care-s “pa trend” si de ce se merge acolo unde e cool sa mergi desi de multe ori nu te reprezinta? De ce oamenii nu aleg cu cap si nu incearca sa inteleaga un anumit eveniment? Unde au disparut criticile constructive, unde au disparut filtrele personale, unde au plecat acei oameni care veneau cu inima si mintea deschise?

De ce toata lumea simte nevoia sa fie importanta si sa epateze prin una sau alta? A fi normal este probabil cel mai cool atribut al unui om. Pentru ca inainte sa fim rockeri, hipsteri, hip hoperi sau punkeri, suntem oameni. O sa inchei sirul acestor intrebari si sper sa observ in viitorul apropiat niste schimbari. O sa continui sa privesc acest tablou, desi momentan este unul dezamagitor.

In alta ordine de idei, o sa listez cateva descoperiri destul de noi in cazul meu, dar ceva ce as recomanda mai departe:

– la capitolul hardcore: “‎Breathelast. este o trupa bastinasa, fara amici – patron de club, fara cunostinte – impresari valorosi sau organizatori – milostivi filantropi, cu imprumuturi si datorii la banci si studio, motiv pentru care le dorim tuturor acestor membri de elita muzicala, sa mai promoveze si trupe de care nu am auzit in ULTIMII DOI ANI.” Mai multe despre ei gasiti pe http://www.facebook.com/Breathelast sau http://www.myspace.com/breathelast.

– la capitolul alternative metal este tot o trupa noua : “Flesh Rodeo is an alternative metal band from Bucharest, Romania. The band played its first live show in march 2011, after almost three years of line-up changes and rehearsals.As main musical influences we must mention Tool, Korn, Nirvana, Alice In Chains, Mike Patton and Primus, even though some of them may not be so straight-forward.” Ii puteti gasi aici:http://fleshrodeoband.blogspot.com/ sau aici: http://www.facebook.com/fleshrodeo.

– la capitolul metal este o trupa foarte foarte tanara si talentata: Kalistenic “Kalistenic is a band from Bucharest ,Romania formed in the late of March 2011 when George (drums) and Loris(vocals) met Razvan (guitars) with whom they decided to start a band. Soon after, they started writing their own material and rehearsing together despite the lack of bass in their sound. Having completely different musical influences, the three came up with a sound that merges a lot of genres from Thrash Metal to Groove Metal and included other styles as well. Two months later, they contacted Gabi(bass), a previous band mate to fill in on the vacant role. With a complete lineup, they quickly went on and recorded their first demo in June 2011 consisting of 4 songs; The demo was recorded entirely live at Pyramid Studios, Bucharest. “. Ii puteti asculta aici: http://www.reverbnation.com/kalistenic si urmari si aici: http://www.facebook.com/kalistenic .

– la capitolul rap: Ateliere de creatie : http://www.facebook.com/atelieredecreatie . Vor avea un prim concert al Atelierului pe 12 noiembrie in Underworld! Be there!

– la capitolul jucarii urbane : “Eldercut reprezintă doi băieţi dependenţi de cultura jucăriei urbane. Jucăriile produse de eldercut sunt din răşina, ele fiind turnate şi “customizate” manual, sunt produse în număr limitat şi pot deveni obiecte de colectie.” II gasiti aici: http://www.facebook.com/eldercut sau aici : http://blog.eldercut.com/

– la capitolul grafica, benzi desenate, street art si mult mai multe : “Five artists/illustrators/friends united their forces and put their spirit into one dear project called VATRA.collective. ” Ii gasiti aici: http://vatra-collective.blogspot.com/ sau aici: http://www.facebook.com/pages/VATRA-COLLECTIVE/258688637501763 .

Sunt mult mai multi artisti valorosi, dar unii dintre ei, desi cu state vechi, au proiecte aflate la inceput, proiecte care au nevoie de sustinatori.

A, si o recomandare de blog. Il stiu de ceva vreme, insa acum simt nevoia sa il mentionez. Blogu lu’ Matei. Il stiti probabil daca ascultati Radio Guerrilla, daca ati petrecut prin B52 sau daca petreceti prin Expirat : http://cinearedreptate.eu/ . Un blog cu un umor destept, cu postari amuzante, usor ironice, dar si lucruri interesante si frumoase pe care Matei ni le impartaseste des. Lucruri pe care probabil noua ori ne e lene sa le cautam, ori nu stim unde. Noroc ca el ne arata ce si cum.

Lista e foarte lunga…si sper sa devina din ce in ce mai lunga.

A, v-am spus?

Coma a avut concert cu Breathe last. Nu am ajuns,insa puteti cauta review-uri pe net si sa nu ii ratati data viitoare. Coma o sa aiba un nou concert in Fire,conform spuselor lor: “multumim mult mult tuturor celor care au fost in Elephant in seara asta!!! nu avem cuvinte! ne vedem pe 25 nov in Fire Club; acolo unde a inceput totul pentru multi 🙂 o sa vedem impreuna un clip nou penru o piesa noua “COMA – Semn””.

Toulouse Lautrec a avut lansarea primului album Heroes si a fost minunat. Au avut si o deschidere pe masura: Robin and the Backstabbers, pentru prieteni RatB. Aici review: “http://thegig.ro/2011/10/review-toulouse-lautrec-si-robin-and-the-backstabbers-heroes-in-silver-church/”

Veteranii de la Implant pentru Refuz vor avea un nou concert in club Wings pe 10 noiembrie alaturi de Breathelast de care v-am amintit mai devreme. Nu trebuie ratat un asa concert!

Iar RatB vor veni cu Iguana, Vanatoarea, Soarele cu dinti, dar si cu reinventata Cristina pe data de 17 noiembrie in acelasi club Wings din Bucuresti.

O alta trupa demna de mentionat este The Moood care momentan bate tara si nu numai. Dar o bate muzical vorbind ca sa incante si publicul din afara Bucurestiului. urmariti traseul lor aici: http://www.facebook.com/themooodofficial .

Asteptam inca vesti de la The Pixels si asteptam noi proiecte frumoase, facute cu suflet si sinceritate.

Si va mai urma ceva…

Fingers crossed for all!

Advertisements

6 thoughts on “Back on the playground.

  1. bine ai revenit vanatorule; ai lipsit ceva vreme din peisaj… 🙂
    multa bafta in continuare; iti trebuie curaj serios in ziua de azi sa iesi din cochilie si sa te avanti in apa plina de rechini; se pare ca-l ai… 🙂

    Like

  2. Multumesc frumos Mosule! E placut sa mai gasesc pe cineva pe acasa. Am lipsit pentru ca eu cred ca atunci cand nu ai nimic interesant de spus, mai bine taci, observi si mai vorbesti cand e cazul. A fost o perioada complicata si va deveni si mai si. Dar imi place sa tai valurile cu tot ce inseamna asta. 🙂 Macar simt cum circula adrenalina si sper sa conduca la ceva bun si frumos.

    Like

  3. Vanator micut, recunosc n-am dat de mult pe aici. Si numai vesti bune!
    Daca crezi ca pot ajuta cu ceva…da de stire.Macar asa sa profiatam de lumea virtuala.
    Iar la concerte….. doar spune unde si cand. Ca doar suntem oameni, nu?

    Like

  4. dupa cum vezi, si eu dau destul de rar Pinguinule! Concertele curg garla. Urmatorul va fi ori cel din 7 ianuarie Toulouse Lautrec // Pixels // Fractures | 7 Jan | Wings Club, ori cel din 19 ianuarie. Adrenaline OD 4 | 19. 01 | @ Kulturhaus . Ori amandoua! :))poate acum daca am renuntat la corporatism, o sa reusim sa ne si vedem. 🙂 un an bun tuturor!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s