De-a valma · de-ale mele

Alienarea noastra cea de toate zilele.

Am facut in ultimile 6 luni niste alegeri pe care le voi regreta sau nu. Insa aceste alegeri mi-au permis sa circul mai mult, sa observ mai mult ceea ce e in jurul meu in viata de zi cu zi.

Pentru ca nu pot scapa de intrebari care se nasc parca unele din altele ca o papusa ruseasca, raman cumva in aceeasi zona.

Ce am observat:

– Majoritatea oamenilor prefera mastile. Toti incearca sa para ceea ce nu sunt, toti recunosc ceea ce sunt in momentul de depresie, insa isi revin si o iau de la capat, cel mai probabil in alt anturaj.

– Toata lumea vrea o schimbare, insa toti asteptam sa vina din partea celorlalti si nu punem mana sa pornim ceva.

– Cei din jur prefera cliseele si nu isi doresc sa iasa din zona de confort personal. Pentru ca acolo, in patratul propriu, este mai sigur si mai cald.

– Tinerii, vizibil afectati de necesitatea unui nivel de “coolness”, aleg sa urmeze intocmai diverse turme, indepartandu-se astfel de normalitate.

– Nu intelegem ca de fapt, ceea ce este foarte cool acum este sa fii normal.

– A aparut de ceva vreme un bombardament informational si organizatoric care, in loc sa atraga simpatizanti, ii indeparteaza.

– Oamenii misto si firesti trec printr-un iad social si devin marginalizati daca nu se aliniaza. Dar pana si aceasta marginalizare vine treptat.

– Se pune prea mare pret pe concret si pe material. Totul se contorizeaza in bani, timp investit si mai putin in aport emotional sau bunastare psihica si sufleteasca.

– Unii incep sa fuga pentru a descoperi alte societati, alte culturi, alte apucaturi, doar-doar sa scape de cea din care provin.

– Managementul in general este maro. Incepand cu cel al tarii, continuand cu cel al unei intreprinderi mari/mijlocii si terminand cu cel personal.

– Sunt adoptate masuri de distorsionare ale unei realitati. Alcool, droguri usoare, viata virtuala.

– Cadourile nu se mai dau si nici nu se mai primesc in mod spontan si firesc.

– Relatiile dureaza prea putin si sunt impinse de multe ori artificial.

– Fetele sunt ori prea printese, ori prea pitipoance, ori prea caprioare impuscate.

– Baietii sunt ori prea de prost gust, ori prea vulnerabili, sensibilo-depresiv-speriati.

– Lucrurile si gesturile marunte sunt pe cale de disparitie.

– Sunt preferate atitudinile copiate sau adoptate de la un grup dezirabil (apartenenta), decat o originalitate hulita.

– Ne vindem ieftin unor angajatori care sunt in stare sa iti soarba si ultimul strop de umanitate, devenind niste robotei convenabili.

– Sexul este supraestimat, fiind practicat ca sport olimpic, joc de strategie sau pentru imagine/portofoliu.

– Lenea e cucoana prea mare si ar fi fost ok daca ea s-ar reflecta intr-un grad sporit de creativitate.

Va urma.

ps: ALIENÁRE s. f. acțiunea de a (se) aliena; înstrăinare. ♢ (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realității; alienație. (< aliena)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s