De-a valma

Cand obosesti si o iei de la capat.

Au fost cateva zile ingrozitoare in care Romania a fost din nou sfidata, umilita, violata de conducatorii ei. O campanie mizerabila in care mai nimeni nu a prezentat un program clar, o platforma prin care sa isi construiasca imaginea in fata electoratului. Toti candidatii au participat la traditionalul aruncat cu namol in contracandidati. Romanii s-au unit probabil pentru prima oara de la revolutia din 1989, insa ca sa lupte impotriva celui mai mare rau. Nu s-a votat cu inima deschisa, iar entuziasmul alegerii a venit prin jocul murdar si umilinta oferita de un  contracandidat cu zambetul pe buze.

Am vazut cum romanii din diaspora sunt oameni de calitate. Sunt multi, uniti, oameni destepti, cu studii, oameni care au petrecut intre 4 si 20 de ore din timpul lor liber stand la o coada monstruoasa pentru a-si exercita dreptul la vot. Din mii de oameni care au facut coada in frig, cu noaptea in cap, pe ploaie, doar unii au putut vota. Altii mai putin norocosi au facut cale intoarsa nemancati, infrigurati, frustrati, furiosi si umiliti. Oameni destepti, tineri, oameni de buna calitate.

Am stat in tensiune, am citit o gramada de articole, am distribuit tot atatea, am trait frustrarile prietenilor care au stat la coada, am fost dezamagita sa aflu ca oameni foarte apropiati au votat raul cel mare. M-a consolat faptul ca unul din parinti a refuzat sa voteze tocmai pentru ca optiunea sa nu mai parea atat de buna, iar cealalta nu se potrivea viziunii sale. Macar atat. A fost un moment cand mi-am dat seama din nou ca jumate din tara si-ar vinde si familia pe 50 de lei, ca oamenii sunt amenintati, hartuiti, ca frauda este la ea acasa, ca politia si institutiile statului sunt antrenate intr-un menage a trois libidinos cu biserica. Am realizat cata saracie este in aceasta tara, cata prostime si mai ales cata sete de putere.

Probabil cel mai dureros este sa ajungi sa scrii ca “Gata, s-a intamplat!” si sa iti notifici prietenii si cunoscutii din afara tarii. Iar ei sunt multi, din ce in ce mai multi. Asta spune multe. Si nu este deloc ceva bun. In continuare ma intreb “de ce raman, de ce nu am plecat?”. Este o intrebare care ma bantuie si care mereu pleaca fara nici un raspuns si asta doar pentru a se intoarce din nou.

Dar hai sa mai speram o data.

Advertisements

2 thoughts on “Cand obosesti si o iei de la capat.

  1. in adancul sufletului mi-am dorit sa castige poanta alegerile. de ce? pentru ca cei care au votat raul cel mai mic ar fi fost cei ce ar fi iesit in strada si ar fi sters trotuarele cu intreaga clica politica. aia saraci (cu duhul) si batranii, adica majoritatea alegatorilor raului mai mare (si aici nu e in totalitate vina lor. sunt manipulati, manevrati, violati in cel mai josnic mod) nu s-ar fi obosit sa iasa in strada pentru alesul lor. poate ca asa ar fi venit schimbarea aia mare pe care o vrem. oricum, e bine si asa. e bine, atata timp cat intelegem ca e normal sa-i taxam pe imbecilii aia care ne conduc de fiecare data cand derapeaza. cum sa-i taxam?! iesind in strada. pentru ca asta este singurul lucru de care le este (momentan) teama…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s