de-ale mele · dubiosenii simpatice · Tripping

Lumea dupa Kurt Cobain sau Kurt Cobain: Montage of Heck

Kurt si eu avem o patanie la activ impreuna. Fireste ca se intampla atunci cand trebuie. Tocmai implinisem 14 ani si fusesem deja unsa rocker, primul headbang consumat fiind in sufrageria parintilor, cu o buna prietena de aceeasi varsta, miscarile smucite ale capului si pletelor fiind acompaniate de piesa One inversunat interpretata de trupa Metallica.

Nu mai stiu exact cand a intrat Kurt in viata si capul meu, nu stiu daca era deja acolo cand a poposit si Metallica sau daca a venit dupa si s-a alaturat gastii. Dar nu asta este important. Important e faptul ca faceam 14 ani, ca descoperisem Nirvana si ca am facut crize pana mi-a cumparat mama un hoodie cu Nirvana, mai exact cu In Utero – album cover imprimat nevoie mare. Fireste ca nu imi mai incapeam nici in piele si nici in hoodie de mandrie, simteam o puternica legatura cu Cobain, de cate ori imbracam acel hoodie simteam ca il inteleg, simteam ca inteleg de ce s-a sinucis si ii dadeam dreptate in sinea mea. Asa as fi procedat si eu. Se facusera 2 ani de cand auzisem ca s-a sinucis.

Era 1996 si mama ma batea la cap sa merg la fotograf la Favorit si sa imi fac poza de buletin. Era primul pas catre maturitate. Simteam ca din acel moment imi apartin si nimeni nu mai are dreptul sa imi contrazica opiniile. Mama insa avea alte planuri. M-a imbracat cu o camasa alba, frumoasa, cu guler brodat, mi-a pieptanat cu forta parul de metallista (ce sacrilegiu!) si bineinteles ca mi-a subliniat cat de important este momentul prin care aveam sa trec cateva zeci de minute mai tarziu. Eu insist ca vreau sa imi fac poza in hoodie-ul cu Nirvana pentru ca nu ma regasesc in camasa alba cu broderie si ca pentru mine e un statement. Dupa o mustruluire verbala, imbrac camasa, iau rucsacul in care indes si hanoracul In Utero. Imediat ce ma indepartez de bloc il trag peste camasa si in cateva minute eram cu perie, pieptan in dinti si strugurel la purtator in cabinetul foto. Un domn cu cap diform, mirosind vag a alcool si care insista ca sa stau cu capul drept pentru perspectiva lui stramba, urma sa imi faca prima poza importanta din viata mea. Nemultumit de “contrastul cromatic nereusit”, imi scoate gulerul brodat peste hoodie si, pana sa ma pot impotrivi, ma trage in poza. Poza mea de buletin. Plete lungi si tesalate cu grija acasa, hoodie cu Nirvana – In Utero si guler brodat si alb al unei camasi pe care eu o clasificam ca fiind “de la tzara”. Dar gandul ca am infrant sistemul si macar nu am renuntat la a purta bluza aia neagra cu Nirvana m-a consolat si m-a impacat. Oricum nici nu a iesit in poza. Dar chiar si asa, eu stiam ca era acolo. Nevermind.

Astazi, 19 ani mai tarziu, aflu ca apare Kurt Cobain: Montage of Heck. Si abia astept sa il vad si sa rememoram impreuna povestea pozei mele de buletin, prima mea poza importanta.
IMDB-ul aici: http://www.imdb.com/title/tt4229236/

Trailerul aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s