de-ale mele

De ce nu ar trebui sa uitam Colectiv?

Au trecut deja 7 luni de la o tragedie care s-a intamplat atat de random si de absurd pentru o comunitate mica de artisti underground, pentru fanii acelei scene sau amici veniti sa sustina fenomenul. Si nu eram toti acolo. Poate ca a fost norocul nostru ca nu ne-am nimerit la acel concert, tocmai in acea seara.

S-a tot scris despre asta si indignarea a curs pe toate caile posibile. Totusi se asterne o liniste, poate umana, dar de neinteles pentru o societate care continua sa functioneze pe avarii din toate punctele de vedere. colectiv

Dupa ce socul initial a trecut, nu am putut decat sa ma bucur ca eu si alti prieteni am avut alte planuri in seara fatidica. Poate ca daca aceste alte planuri se anulau, poate ca nu mai exista aceasta postare.

Cochetam in trecut cu ideea emigrarii. Ca e mai bine la ei, spuneam eu. Poate nu e mai bine uman, dar sistemul este mai periat si mai pus la punct. Dar gandul plecarii era din ce in ce mai tentant.

Ce ma enerveaza de fapt si ce mentine gustul amar este pasivitatea agresiva a romanului. Nu mai suntem demult un popor revolutionar. Cam de prin 1989. Avem mici orgolii, avem nemultumiri ce bubuie spontan (cu mari eforturi organizatorice ale altora), carcotim neincetat fara a face absolut nimic. Chiar si aceasta postare este doar o mostra a unei pasivitati agresive sau agresivitati pasive.

Dupa alegerea unui presedinte vorbaret ca un peste si uman ca un robot, am iesit sa ne urlam suferinta directa sau indirecta in strada. Am taiat un cap de prim ministru antipatic, fara a ajunge la esenta raului. Pentru ca romanul prin definitie este superficial si inconsecvent. Intotdeauna apare altceva mai interesant. Bifam daca o fi si trecem mai departe cu mare talent.

Stiu ca nu toti am empatizat cu ceea ce s-a intamplat in Colectiv. Poate ca nu toti ne vedeam acolo in absenta, dar unii nu vom putea trece peste asa de repede. Personal, consider ca am pierdut un prieten exemplar si mult prea drag, dar odata cu el si ceilalti am pierdut increderea in “mai bine” si intr-o viitoare normalitate.

Au trecut 7 luni de anchete tergiversate, de familii la fel de  indurerate, de prieteni vaduviti de prieteni si de oameni care au iesit marcati pe viata. Ei sigur nu vor uita de acea noapte atat cat vor trai.

Daca drama din Colectiv va fi uitata, cred ca uman, moral si social suntem pierduti.

Iertati-ne pentru neputinta. Veti ramane mereu undeva prin sertarele mintii noastre.

RIP Aditza! Ramai vesnic alaturi de noi.

Acesta a fost odata Colectiv

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s