Karma proasta

Dintotdeauna am detestat ziua de luni. Mi se pare ca rapeste orice gust placut al weekend-ului si ne trimite pe toti la “lectura obligatorie”. Asta poate insemna la munca,la scoala,la oriunde “nu e obligatoriu,dar trebuie sa mergem”. Parca mancasem Duracell sau cel putin o mare felie de entuziasm cand ma gandeam ca tot ce nu am reusit sa rezolv sambata,o sa rezolv luni. Atat de gresit!
Fac un efort sa ma trezesc la indecentul 8 dimineata astfel incat sa pot rezolva pana la 12 ceea ce aveam de rezolvat.
Pornesc patinand pe asfaltul plin de gropi si polei catre un sediu ING de la mine din cartier. Ajung intr-un final. O doamna ma invita sa iau loc pe scaun. Intotdeauna imi vine sa glumesc,insa in unele locuri parca trebuie sa fii retinut. La policlinica,la biserica,la orice administratie financiara,orice are legatura cu lucrurile de “om mare”. Ma uitam zambind la ea cat timp imi cauta cardul. Doamna avea cam peste 50 de ani si o poza a fiicei sale pe birou. Ma intreba intruna daca am aplicat pentru sediul lor si nu pentru un altul din cartier.

– Doamna, am aplicat noaptea. Pe la 3 si ceva. Nu pot fi foarte sigura ca asta e sediul,insa am fost sunata si mi s-a spus ca il pot ridica de aici.

Evident ca nu a zambit. Oare de ce presupun mereu ca un zambet e usor de smuls. Macar si ala customer oriented. Nu. Romanul sta si se uita. Ori ca vitelul,ori incrancenat,ori tensionat,ori cu o spranceana ridicata. Putini stiu sa zambeasca si sa o faca natural. Reclama pe site spunea ca in 2 minute pleci cu cardul. Trec vreo 15. Doamna cautase in toate cardurile emise in ultimile zile. Pune mana pe telefon.

– Buna ziua. Spuneti-mi va rog,exista la voi un card emis pe numele cutare? Multumesc.
– Cardul a fost emis de unitatea x,tot din cartier. Nu stiu de ce v-au trimis aici. Dar puteti veni sa facem realocarea la noi,dupa ce ridicati cardul.

Eu ma uit jenata,ii multumesc si imi cer scuze pentru deranj. Ma indrept catre metrou ca macar biletul de avion sa il cumpar,fiind inca sub efectul pretului atragator. Reincep patinajul de amator pana in zona Unirii,pe str. 11 iunie. Ajung intr-un final la sediul agentiei.
O tanara foarte finuta si amabila incepe sa imi caute zborul dorit. Click aici si click acolo. Cu bagaj de cala sau fara,cu plata cash la agentie, online sau banca… etc etc etc. Si asteptam. Si asteptam. La un moment dat, domnisoara imi spune ca primeste o eroare de pagina,dar nu-i nimic,ca incearca si la celalat calculator. Bing. Eroare.

– Din pacate nu merge situl celor de la German Wings…imi cer scuze pentru situatie,insa nu prea am cum sa va ajut…
– Nu e vina dvs. Cautati-mi va rog un alt low cost pentru acea perioada.
– Incerc imediat la Blue Air. (presupun ca gaseste,insa dupa grimasa mi-am dat seama ca pretul nu era deloc low-cost). Se poate sa cautam +/- 1 zi sa gasim un pret mai bun?
– Sigur.
– Costa x euro.
– Nu ,multumesc. E mult peste German Wings.
– Va asteptam eventual maine,dar sa ne sunati inainte sa verificam daca e totul in regula.

Ii multumesc si ies. Un nou moment penibil de alunecari in toate directiile. Traversez si cumpar 3 banane. Apoi o iau ca mistretul prin porumb pana la metrou ca sa nu intarzii la job. Nauca de trezirea la o ora nepotrivita, dezamagita de purul ghinion si cu mintea pe campii ca de obicei, iau metroul corespunzator si nu stiu exact (de ce dracu’) am coborat la Eroilor. Schimb peronul si imi dau seama ca Da!,am coborat din metroul bun,care m-ar fi dus la Crangasi. Ma reintorc pe peronul initial si iau din nou metroul. Stau si ma hlizesc la niste mesaje, vorbesc cu un prieten la telefon si ma trezesc cand se aude ” Urmeaza statia Victoriei”. Victoriei ?! Ce caut aici? Lovesc din greseala o batrana cu bananele,imi cer iertare si iau metroul in sens invers.
Am zis sa iau taxiul si eventual sa nimeresc un taximetrist cu o karma buna,ca sa ma echilibreze si pe mine. Ghinion. Un nene tuciuriu,cocalar si incruntat,care fuma tigara de la tigara si caruia i se parea normal ca nu are rest sa imi dea. In fine…i-am lasat cat mai era pana la cifra rotunda.

Maine o iau de la capat. Ma simt ca in ziua cartitei. Refac drumul care ING si apoi iar la agentie. Poate a doua oara va fi bine.