Fac parte din cei nascutii in anii ’80. Nu am trait mult in comunism, am cateva amintiri, dar nu cat sa ma laud ca am trait acele vremuri.
Am fost un elev si un student mediu, nici ratat, nici genial, dar am refuzat sa fac lucrurile doar pentru ca trebuie si pentru ca trebuie sa te supui. Preferam intotdeauna niste note mici sau niste examene picate daca nu puteam intelege. Cam asta e background-ul.
In ultimul an am obtinut un job entry in call center-ul unei corporatii care mi-a oferit si o scoala si traininguri si oameni model, dar si prieteni. Am crezut ca, odata iesit dintr-o corporatie care te absoarbe timp de 4-5 ani, vei ramane al nimanui, nu vei mai fi bun pentru oricine altcineva si afara te asteapta un mare nimic.
Am cochetat si cu ideea plecarii in afara intr-un oras ce parea sa devina casa oricui, mai ales a celor mai indrazneti. Am testat o luna si jumatate traiul acolo, dar fara nevoia stringenta de a-mi castiga existenta. Cred ca de fapt traiam o purificare psihica, o reasezare mentala.
Odata intoarsa in tara, am invatat ca societatea noastra nu te sustine daca nu mai ai job din propria ta decizie. Nu conteaza cat ai platit in anii in care ai lucrat, conteaza ca nu mai ai drepturi odata ce ti-ai dat demisia. Si asta e gresit.
Am practicat cateva joburi liberale si potrivite pentru un student, dar mi-am dat seama ca pot aplica tot ceea ce stiam din zona de customer cam in orice domeniu. Si asta a fost o revelatie. Daca vrei, nu mori de foame. Orice crezi ca ai putea face, cu entuziasm, un pic de viziune si dorinta, poti face. Asta doar atata vreme cat nu stai cu diplomele in buzunar asteptand ca cineva sa te invite sa iti dea una, doua mii de euro, fiind o pierdere de vreme. Dar experientele prin care treci, te invata fiecare cate ceva in primul rand despre tine si propriile tale limite.
De ce cred ca societatea noastra este acum nu doar in deriva, ci si in impas? Pentru ca orice directie pare impotmolita.
1. sistemul social nu ajuta pe nimeni atata vreme cat nu mai e intr-un sistem (indiferent de background si de cotizatii anterioare)
2. sistemul de invatamant circula prin scan-uri pe facebook si prin barfele tinerilor parinti, prin filmari cu telefonul difuzate la tv in care putem viziona cum niste profesori dementi isi terorizeaza elevii, prin elevi dezinteresati si cate si mai cate.
3. media manipuleaza cat se poate
4. clasa politica e formata din niste hipsteri fara mare sustinere si dintr-o masa de lipitori, de taranoi parveniti si redusi mintal care cred ca totul inseamna putere si influenta, desi nu au nici specializari, nici rezultate. O masa colcainda de corupti care sug resursele unei tari ce altminteri ar fi productiva.
5. angajatori ce sustin ca vor angajati si tineri si cu mega experienta, cu multiple valente, multiskill si pluri-specializati.
6. tineri ce cred ca vor intra pe un job cu un salariu de director, crezand ca dorinta si entuziasmul echivaleaza experienta unor ani de practica in domeniu
7. o generatie scindata intre garda veche ce ia galeata de malai pentru un vot si o generatie tanara obosita, scarbita, cvasideinteresata si nedornica de a se revolta in masa in mod sustinut.
8. o posibila clasa politica de oameni integri, dar care din bun simt nu se aventureaza in hatisurile partidelor pentru ca nu au avut experienta in domeniu.
9. o caracatita mafioata cu capete infipte in absolut toate domeniile, capete regenerabile.
10. o conducere haotica a tarii, fara strategii comunicate, fara directii clare.
Mergem deci cu totii ca orbetii, tot inainte, fara sa stim ce va urma. Cu neincredere, manie, furie, fara urma de umanitate, de energie constructiva. Cu totii ne pazim dosul, maxim dosul cunoscutilor si cam atat. In rest, noi sa fim sanatosi, ca doar am vazut ce e prin spitale.
Un om dezamagit rau de tot.
ps: Oamenii nu mai sunt demult frumosi, romanii nu mai sunt demult primitori sau empatici. Doar o mica gasca, probabil 10%.
Vanatordepovesti's Blog 