Exista o dorinta de a ple
ca mereu. Plecari,plecari si iar plecari. Acum a revenit o veche dorinta de a pleca aiurea prin tara.Nu pe la altii,ci pe la noi. Traversarea micilor localitati si a satelor. Zabovirea la crasma locala pentru a observa oamenii si pentru a afla cate ceva despre cum curge timpul pentru ei. De a afla legende si superstitii,obiceiuri din trecut. Poate la un moment dat va fi “facubil”. Pana atunci sunt doar dorinte care vin,pleaca si revin. Frumusetea fascinanta a oamenilor simpli,stilul lor ordonat si randulielile care le conduc viata. Ei nu sunt nici übercool,nici urbani,nici trendy,nicicum. Ei stiu ca viata lor e acolo,la sat sau in micul lor orasel. Acolo unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. Imi amintesc vacantele la tara,acele dimineti in care simteam mirosul de lemn ars pe vreme de iarna si de trifoi cand taranii ieseau cosit. Imi amintesc cum mirosea iarba a proaspat si cum bunica mea ma lua sa cumparam lapte de la nea Bosnagu care avea vaci. Nu as putea trai o viata acolo,insa din cand in cand, 1-2 zile, ar fi necesare pentru a regasi sensimentul de autentic,de simplitate. Acolo munca e altfel. In apartament inseamna sa faci ordine,sa speli,sa freci parchetul. Acolo inseamna sa stai afara. Sa maturi in curte,sa faci curat la animale,sa culegi sau sa sapi cate ceva. Inseamna nopti inmiresmate..magnolie si regina noptii…inseamna miros de porumb copt,inseamna mult pentru un om care alearga in permanenta intr-un oras haotic,chiar daca nu se grabeste nicaieri. Si mai inseamna o liniste care te mangaie. Da,categoric,mi-as dori sa plec…la noi,aiurea,hai-hui.
Poate ca e adevarat :
“Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele.”
. L. Blaga – Sufletul satului
Cu scuzele datorate, foto si autor,danushka 🙂 . multumesc 🙂
Vanatordepovesti's Blog 
Asta am sa fac si eu, cu bicicleta 😀
LikeLike
da.
te-ai gindit vreodata ca poate nu-i chiar asa? ca, pentru oamenii aceia de la sat, viata lor poate ca n-are deloc farmecul idilic cu care ti se pare tie ca-i poleita?
ca tot ce receptezi tu ca “frumusete fascinanta”, “stil ordonat” (!), “rinduieli care le conduc viata” ar putea fi gratiile unei inchisori perpetue, fara nici o speranta?
ca seninatatea acelor oameni (care poate sau nu sa fie autentica) ar veni dintr-o resemnare, o acceptare a unei sorti lipsite de alternative?
been there, done that. nu m-as intoarce.
LikeLike
e si asta un punct de vedere.nu as putea trai acolo,insa faptul ca dai nebunia unui oras pe cateva zile de liniste … schimba niste chestii in tine. cel putin in mine,da. 🙂
LikeLike
Bursucule, la tara dai la sapa pentru gospodarie, la oras dai la tastatura pentru chirie, intretinere, credite … indiferent cum te uiti, tot lucrezi la greu ca sa-ti duci viata.
Important e sa apuci din cand in cand sa-ti vezi de ceva placut si/sau relaxant. De care sa-ti aduci aminte cu placere 🙂
LikeLike
‘neata!
am observat ca in cele mai multe postari asezi si sursa de unde preiei fotografia. cea din postarea aceasta imi apartine. probabil ca ai luat-o chiar de aici: http://danusianecula.blogspot.com/2008/10/calatori-in-timp.html
mi-ar fi placut sa ma fi intrebat inainte de a o folosi in text. asa mi se pare corect…
au mai intrebat si altii si au primit un raspuns pozitiv in conditiile in care alaturi de text au mentionat autorul [that would be me] ori au pus un link catre situl meu.
LikeLike
da,ce e corect ,e corect! incerc mereu sa pun sursa imaginii,insa din cate observ aici nu am facut-o. foto pe care le preiau ,le gasesc direct cu google images. daca esti de acord sa ramana,imediat remediez. daca nu, o scot! scuze pt neatentie 😦
LikeLike
is de acord. scuzele acceptate. 🙂
ma bucur ca ti-o placut!
LikeLike