Structura incoerenta

Oamenii ar trebui sa isi dea voie sa fie liberi. Liberi sa iubeasca sau sa nu dea doi bani. Liberi sa alerge sau sa stea pe o bordura cu o bere la picior si o tigara lipita de buze,uitandu-se la altii din jurul lor. Liberi sa nu aleaga alinierea la conventional sau sa se autoconstranga. Lumea vazuta din afara a devenit un film cu montaj halucinant si rupt. Multe sarituri in cadrele visurilor noastre,in cadranele sufletului. Suntem peste tot si nicaieri. Vanam culori si clasicul alb-negru. Visam frumos si intens afundati intr-un scaun,la birou. Apasam pe un buton fictiv de Play. Si dam Rec numai la ce ne place. Ca sa putem vedea si ulterior. Cineva spunea ca a avea un blog e ca si cand te-ai inregistra in timp ce te masturbezi,pentru a te privi ulterior. Si ce ?
Si ce daca o seara aparent banala a strans laolalta doua foarte bune prietene care beau bere dupa bere si viseaza cu ochii deschisi privind cate o filmare pe youtube ? Si ce daca pare ciudat sau banal ? Ce daca nimic din ce crezi azi,condamni maine sau regreti cuvintele asternute si iti doresti sa le iei inapoi in ordine inversa ? Ce daca exista un arsenal de incuietori folosit la jumatatea capacitatii sale ? Romania e o femeie desteapta: frumoasa si totodata periculoasa. Tocmai asta atrage. Dincolo de blocurile comuniste in care se consuma aparent nimic interesant,exista pasiuni. Exista drame personale,monologuri sau maini intinse catre propriile asteptari,catre propriile vise. As vrea sa cred ca lumea toata,asa multicolora cum este intr-o planeta albastra, traieste intr-o mare casa,cu miliarde de ferestre,de la care ai vedea absolut tot ce ti-ai dori. As dori sa pot vedea fiecare om care traieste in acest minut printr-o fereastra. O fereastra care sa exprime o frantura din viata sa. Poate gateste,poate vede un film,poate sta plictisit in fotoliu asteptand sa se intample ceva,poate sta pe internet,poate face dulceata sau munceste,poate ca face dragoste sau poate ca se cearta cu cineva apropiat. As dori sa fiu un spectator al spectacolui care este omul. Un film care se schimba de la un frame la altul, mii de expresii,de zambete,de grimase..
Omul este the ultimate machine dupa cum am vazut cu vreo 2 luni in urma pe discovery (ce conteaza daca am scris sau nu cu majuscula, importanta nu se pierde in formatul literelor). Dincolo de asta,omul este simultan,cel mai prost si cel mai bun film din cate s-au facut,cea mai buna comedie sau cea mai dura drama. Se schimba minut cu minut expresii,cuvinte,zambete,surasuri,cuvinte si taceri.
Un prieten te intreaba in secunda asta ce faci sau daca il poti ajuta sa isi aleaga cea mai buna fotografie. Iti reproseaza ca il ironizezi si ca il iei peste picior de fiecare data. Un prieten nu intelege ce e dincolo de doua replici scrise in virtual,pentru ca nu iti vede chipul. Nu vede faptul ca in timp ce ii scrii,zambesti. Un zambet cald,in coltul gurii,prietenos,sarcastic,o linie desenata pe fata,pe care o poti controla,cu care te poti juca. Este zambetul meu si pot trage de el in orice directie. Nu ma acuza!
Un prieten vorbeste cu tine dintr-o teama nejustificata. Crede ca ii poti face rau (de ce ai face-o?). Doua ambalaje care o data s-au contopit,acum se inteapa. Doua papusi controlate de emotii contradictorii.
Un prieten nu te baga in seama pentru ca probabil simte ce simti si tu. Ca nu mai exista un loc comun. Ca discutiile despre betii si copilarii au esuat lamentabil in discutii despre perdele IKEA sau cea mai buna tigaie din supermarket.
Acestia sunt contracarati de acei prieteni care iti dau jumatate de zi sa te hotarasti daca vrei sa fugi cu ei in lume. Da, imi pun viata pe pause, fugim si vom da Replay din momentul intoarcerii. Nu am pierdut nimic,din contra! Suntem mai bogati cu o experienta,cu inca o carare strabatuta in viata. Suntem mai plini de senzatii,culori,arome,gusturi,sunete,imagini,momente de visare. Suntem mai plini de imagini cu oamenii din jurul nostru. Ii dezaprob si totodata ii aprob pe furiosi. Au un cerc dedicat in Infernul lui Dante, au dreptate si totodata sunt departe de ea. Nu e bine sa judeci atata vreme cat nu ai fost in miezul unei situatii (la asta inca mai lucrez si cu mine). Urasc raul si uratul,desi stiu ca sunt necesare pentru a gasi binele si frumosul. Prefer diamantul gasit cu mainile goale intr-o mare de namol si gunoi. Stiu ca e ceva autentic. Daca vreau,pot sa fac orice. Pot sa plang pe afara. In afara mea si a casei mele. Pot sa cant in autobuz ignorand privirile surprinse ale celor din jur. Viata mea imi apartine si pot sa o modelez cum doresc.
Cum ar fi o zi in care ai realiza ca tot ce te-a inconjurat e artificial? (un gand mai vechi). Ca bradul sub care stai,miroase asa numai pentru ca e parfumat cu spray cu miros de brad. Ca de fapt mirosul painii e numai o parere. Ca iarba din jurul tau este de fapt un covor asezat dinainte de a veni tu,de catre oameni platiti sa faca asta? Ca pasarile pe care le asculti cand stai intins sub copaci,sunt de fapt niste sample-uri de pe un CD? Care e granita dintre firesc si fortat? Ce traiesti e sau nu un vis ?
Cand te uiti in ochii cuiva si stii ca il tradezi,te suporti ? Ai vrea sa te trezesti din tine sau din viata ta? Ai vazut macazul pe care daca l-ai fi folosit cum trebuie,ar fi iesit acel plan pe care il aveai cand erai copil ?

Care e pretul succesului personal ? Cineva mi-a spus ca totul are un pret. Inca lupt sa demostrez ca nu. Nu este un pret,este o alegere personala. Iti iei dreptul la fericire,asa cum crezi ca arata pentru tine la momentul prezent. Acea alegere poate fi buna sau nu,insa neaparat trebuie sa fie una asumata.
Cand esti in casa,te simti liber?Cand esti printre oameni,ii vezi,te bucuri de ei sau te simti singur? Nu mai fi atat de plin de furia din tine. Iti distruge niste imagini care pot fi spectaculoase. Fa ceea ce simti ca trebuie sa faci atunci cand iti vine sa faci. Iubeste,uraste,priveste,bucura-te,plangi,inspira,ofteaza.Totul e ok atata vreme cat te defineste. Eu sunt un suspin sau un ras cu pofta in momentul asta. vreau sa injur si o fac,fara sa ma gandesc la cum ar arata din afara asta.
“Imi plac oamenii si ceea ce pot ei sa faca.” Da,asta am aprobat-o. Omul e the ultimate machine si mai mult decat atat. Simte.

Cand pui capul pe perna,adormi cu un zambet? Daca da,e perfect. Inseamna ca esti impacat.

Ceva ce am ascultat in timp ce am scris structura incoerenta,aici. Da,l-am vazut live.In Timisoara,o veche dragoste a mea,intr-un club de pe strada Pestalozzi.

ps: in noi este un copil care priveste pe fereastra.mereu in afara sa. foto de aici