Alb

Alb in noi si in afara noastra,
Alb peste tot in jur,
Contururile se pierd,se sterg.
Zambete si tachinari,
Planuri si schite.
Schitele unor idei asternute pe o hartie de caiet colorat,
Schitele unei repozitionari de relatii,
De surasuri si sperante.
Sperante intr-un obsesiv maine va fi totul mai frumos
Si mai insorit.
Chipul luminos al aceluia care spune mereu
Oricum am fi si oriunde,
Daca suntem impreuna,ne va fi sigur bine.
Chipul ursuz al unui fals capcaun
Care face insa ca lucrurile sa se miste.
O vorba buna si calda,
Un ajutor atunci cand ceilalti il cer.
O gluma spusa atunci cand ti-e greu
Sau atunci cand sobrietatea ar strica.
O lupta cu ceasurile rele si pisicile negre
Care taie plictisite strada asteptarilor si planurillor noastre.
Inca vorbim si poate nu mereu,
Prieteni si iubiti,
Parinti si copii,
Colegi sau simple cunostinte.
Si poate ca asa…totul va fi asa cum trebuie intr-o zi:
Alb,fara contururi,
Alb in noi si in sufletele noastre.
Pentru ca binele intotdeauna a fost si va fi
Alb

ps: piesa este de pe albumul Alb al lui Silent Strike,pe care tocmai ce l-am primit cadou de la un chip zambitor,caruia ii multumesc.

Pauza

Vrei sa faci ceva pentru mine? Du-te si opreste ploaia!

Sunt genul de om care are multe in cap. Multe vin si pleaca asa cum au venit. Brusc. Ca sa fac ceva trebuie sa ignor orice stare de moment si sa o fac pur si simplu. In seara asta am vrut sa vad o piesa de teatru pe care mi-am dorit sa o vad de multe ori,insa am ratat cu brio de fiecare data. Am dat un email catre acele persoane care credeam eu ca se muleaza cumva pe specificul locului si pe ideea piesei. Aveam si o referinta de la un om de incredere (L.). Stiam ca va fi si jumatatea mea mai reusita, M. Nu a spus ca vine sau nu,dar in sinea mea stiam ca va veni cu mine si ca se va bucura ca am mers impreuna. Piesa Hipioti si bolsevici,din perspectiva mea de spectator amator, da viata unui sentiment pe care multi il au. Si M,si eu si poate toti cei care au mers. Si poate milioane de oameni. Make love not war,lupta impotriva unui sistem cenusiu cu reguli stricte,lupta cu o viata corecta,nu neaparat si placuta.
Personajul feminin Star ramane la perspectiva hedonista a vietii,la o perspectiva adolescentina si rebela. Traieste din perspectiva verbului “a placea”, nu a impersonalului si intransigentului “a trebui”. Ceea ce nu o scoate neaparat in afara normalitatii,dar nici nu o integreaza intr-o societate care si-a pierdut farmecul si scanteierea.
Tanarul Jeff rupe bariera adolescentei si devine barbat alaturi de ea. Este inca un suflet pur,neintinat si revolutionar; entuziast si bine intentionat,chiar daca face gafe inerente varstei si lipsei de experienta.
Green Tree este exemplul perfect al pierderii spiritului tanar si a exaltarii specifice unei varste. Este o reprezentare a omului responsabil care nu s-a regasit intru totul in lupta pentru o idee.
Este o piesa fresh despre o generatie,un curent dar si despre o drama personala. Este povestea unui fete prinse intre principiile proprii,intre propriile vise si asteptari,intre un adolescent care crede ca poate muta muntii si barbatul iubit pe care nu il mai recunoaste.
Finalul este atat de simplu si totusi atat de frumos.
Vrei sa faci ceva pentru mine? Du-te si opreste ploaia.
Solutia este simpla si magica. O multime de umbrele care sa alunge ploaia grea,constanta si dezamagirile. O gramada de umbrele care sa redea culoare visurilor si puterea de a mai crede intr-o lume frumoasa.

foto si mai multe despre acest spectacol aici .

una din melodiile din piesa :

Cu o fata tampa si parul maciuca

Vorbeam cu un prieten despre starea romanilor si a Romaniei. Totul este un mare circ. Campanie electorala la farfurie de plastic. Pensionari lesinati de foame care stau 3-4 ore in imbulzeala sa bage o carne in gura,neconstientizand ca o vor baga vreme de un mandat cu varf si indesat. Oameni care se bat pe un sandvis aruncat din galeata partizana. Inca ma uit la tv. Este un flux de informatii pe care il triezi sau nu. Vorba Parazitilor: vad la stiri si nu ma pot abtine,cand vorbesti despre crime ,ma gandesc numai la tine. Nu am practicat niciodata jurnalismul,desi asta am invatat la scoala. imi aduc aminte cand profesorul ne vorbea despre functiile televiziunii ca si canal mass media. De a informa,de a educa,de a forma,de divertisment. Mi-am amintit ca urmaream la un moment dat o emisiune pe TVR: “Profesionistii”, realizata de Eugenia Voda,care mi se parea intervievatorul ideal. Aceasta doamna vorbea lejer si elegant cu oameni din diverse sfere intelectuale,reusind sa transpuna totul intr-un dialog accesibil tuturor. Emisiunea asta nu mai exista. Banuiesc ca e mai dezirabil sa vezi cum se manelizeaza natiunea si cum se face de ras. Televizorul il deschid pentru stiri si pentru documentarele Discovery. Aici m-am oprit in calitate de consumator media. Ziarele vand carne ilustrata,vazuta din toate unghiurile,acoperita sau descoperita. Iti rup retina cu titluri idioate despre eu mai stiu ce cuplu aflat pe val. Singura consolare e ca lumea exasperata de saracie,somaj si alte tare sociale actuale,citeste un cotidian moca:Adevarul de seara. Nu e perfect nici pe departe,insa este DECENT. Nu scoate carnea in galantare. Gasesti si un reportaj facut pe fuga si sarac in documentare,dar gasesti. Gasesti stiri de bun simt ca sinteza a zilei. Gasesti un rahat amuzant,dar gasesti. Pe de alta parte,ma uit dimineata in tramvai cum oameni din diverse categorii sociale citesc niste gunoaie: Click,CanCan,Libertatea si alte asemenea. Tabloide care te sensibilizeaza prin povesti cu miros de circ si manea, care momesc oameni simpli atasand un carton razuibil in care se ascund sperante intr-un mai bine financiar. Parintii mei sunt cumparatori ale unor astfel de ziare,sperand ca vor castiga ceva in viata asta.
Cui apartine vina pentru popularitatea crescanda ale acestor rebuturi ? Publicului cumparator pentru ca persista in a le procura sau ziaristilor care publica mizerii aruncandu-le catre masa de consumatori ? E un cerc vicios. Publicul mananca pentru ca asta ii dai, ei dau pentru ca -sustin ei- asta se cere. Nimeni nu isi asuma o minima functie de educare cu riscul unor pierderi financiare temporare. Nu avem timp pentru asta si nu asta vinde ziarul. Asa ca vom continua pe linia buze-tzatze-cur,pentru ca merge.
Azi am vazut cum lumea a iesit in strada. Tot din Timisoara catre toata tara, la nivel sensibil mai mic,dar s-a extins actiunea. Timisoara,Bucuresti,Brasov,Focsani,Cluj.Fortele de ordine faceau presiuni asupra protestatarilor. Vrei sa vorbesti ? E dreptul tau! Dar fa-o cu pumnul asta in gura! Imagini trucate sau nu cu un presedinte care ii da la ochi unui copil handicapat si eternul domn “Minte-ma,minte-ma frumos (minte-ma in gura ma-tii ca te mint si eu)” ex ministru de externe. Unul nu reactioneaza cand i se pune sub nas o inregistrare de acum 5 ani,spunand ca vrea sa fie lasat in pace si va reveni cu declaratii, altul care spune ca cea mai nobila fapta a sa a fost ca nu a dat o batrana afara din casa (soacra lui). The stupid ugly si the handsome evil se porcaiesc la televiziune,atragand sustinatori si de-o parte si de alta. Zboara mincinosi ordinari in toate directiile.
Partieeee!
aici se gasesc suficiente ilustratii.

Structura incoerenta

Oamenii ar trebui sa isi dea voie sa fie liberi. Liberi sa iubeasca sau sa nu dea doi bani. Liberi sa alerge sau sa stea pe o bordura cu o bere la picior si o tigara lipita de buze,uitandu-se la altii din jurul lor. Liberi sa nu aleaga alinierea la conventional sau sa se autoconstranga. Lumea vazuta din afara a devenit un film cu montaj halucinant si rupt. Multe sarituri in cadrele visurilor noastre,in cadranele sufletului. Suntem peste tot si nicaieri. Vanam culori si clasicul alb-negru. Visam frumos si intens afundati intr-un scaun,la birou. Apasam pe un buton fictiv de Play. Si dam Rec numai la ce ne place. Ca sa putem vedea si ulterior. Cineva spunea ca a avea un blog e ca si cand te-ai inregistra in timp ce te masturbezi,pentru a te privi ulterior. Si ce ?
Si ce daca o seara aparent banala a strans laolalta doua foarte bune prietene care beau bere dupa bere si viseaza cu ochii deschisi privind cate o filmare pe youtube ? Si ce daca pare ciudat sau banal ? Ce daca nimic din ce crezi azi,condamni maine sau regreti cuvintele asternute si iti doresti sa le iei inapoi in ordine inversa ? Ce daca exista un arsenal de incuietori folosit la jumatatea capacitatii sale ? Romania e o femeie desteapta: frumoasa si totodata periculoasa. Tocmai asta atrage. Dincolo de blocurile comuniste in care se consuma aparent nimic interesant,exista pasiuni. Exista drame personale,monologuri sau maini intinse catre propriile asteptari,catre propriile vise. As vrea sa cred ca lumea toata,asa multicolora cum este intr-o planeta albastra, traieste intr-o mare casa,cu miliarde de ferestre,de la care ai vedea absolut tot ce ti-ai dori. As dori sa pot vedea fiecare om care traieste in acest minut printr-o fereastra. O fereastra care sa exprime o frantura din viata sa. Poate gateste,poate vede un film,poate sta plictisit in fotoliu asteptand sa se intample ceva,poate sta pe internet,poate face dulceata sau munceste,poate ca face dragoste sau poate ca se cearta cu cineva apropiat. As dori sa fiu un spectator al spectacolui care este omul. Un film care se schimba de la un frame la altul, mii de expresii,de zambete,de grimase..
Omul este the ultimate machine dupa cum am vazut cu vreo 2 luni in urma pe discovery (ce conteaza daca am scris sau nu cu majuscula, importanta nu se pierde in formatul literelor). Dincolo de asta,omul este simultan,cel mai prost si cel mai bun film din cate s-au facut,cea mai buna comedie sau cea mai dura drama. Se schimba minut cu minut expresii,cuvinte,zambete,surasuri,cuvinte si taceri.
Un prieten te intreaba in secunda asta ce faci sau daca il poti ajuta sa isi aleaga cea mai buna fotografie. Iti reproseaza ca il ironizezi si ca il iei peste picior de fiecare data. Un prieten nu intelege ce e dincolo de doua replici scrise in virtual,pentru ca nu iti vede chipul. Nu vede faptul ca in timp ce ii scrii,zambesti. Un zambet cald,in coltul gurii,prietenos,sarcastic,o linie desenata pe fata,pe care o poti controla,cu care te poti juca. Este zambetul meu si pot trage de el in orice directie. Nu ma acuza!
Un prieten vorbeste cu tine dintr-o teama nejustificata. Crede ca ii poti face rau (de ce ai face-o?). Doua ambalaje care o data s-au contopit,acum se inteapa. Doua papusi controlate de emotii contradictorii.
Un prieten nu te baga in seama pentru ca probabil simte ce simti si tu. Ca nu mai exista un loc comun. Ca discutiile despre betii si copilarii au esuat lamentabil in discutii despre perdele IKEA sau cea mai buna tigaie din supermarket.
Acestia sunt contracarati de acei prieteni care iti dau jumatate de zi sa te hotarasti daca vrei sa fugi cu ei in lume. Da, imi pun viata pe pause, fugim si vom da Replay din momentul intoarcerii. Nu am pierdut nimic,din contra! Suntem mai bogati cu o experienta,cu inca o carare strabatuta in viata. Suntem mai plini de senzatii,culori,arome,gusturi,sunete,imagini,momente de visare. Suntem mai plini de imagini cu oamenii din jurul nostru. Ii dezaprob si totodata ii aprob pe furiosi. Au un cerc dedicat in Infernul lui Dante, au dreptate si totodata sunt departe de ea. Nu e bine sa judeci atata vreme cat nu ai fost in miezul unei situatii (la asta inca mai lucrez si cu mine). Urasc raul si uratul,desi stiu ca sunt necesare pentru a gasi binele si frumosul. Prefer diamantul gasit cu mainile goale intr-o mare de namol si gunoi. Stiu ca e ceva autentic. Daca vreau,pot sa fac orice. Pot sa plang pe afara. In afara mea si a casei mele. Pot sa cant in autobuz ignorand privirile surprinse ale celor din jur. Viata mea imi apartine si pot sa o modelez cum doresc.
Cum ar fi o zi in care ai realiza ca tot ce te-a inconjurat e artificial? (un gand mai vechi). Ca bradul sub care stai,miroase asa numai pentru ca e parfumat cu spray cu miros de brad. Ca de fapt mirosul painii e numai o parere. Ca iarba din jurul tau este de fapt un covor asezat dinainte de a veni tu,de catre oameni platiti sa faca asta? Ca pasarile pe care le asculti cand stai intins sub copaci,sunt de fapt niste sample-uri de pe un CD? Care e granita dintre firesc si fortat? Ce traiesti e sau nu un vis ?
Cand te uiti in ochii cuiva si stii ca il tradezi,te suporti ? Ai vrea sa te trezesti din tine sau din viata ta? Ai vazut macazul pe care daca l-ai fi folosit cum trebuie,ar fi iesit acel plan pe care il aveai cand erai copil ?

Care e pretul succesului personal ? Cineva mi-a spus ca totul are un pret. Inca lupt sa demostrez ca nu. Nu este un pret,este o alegere personala. Iti iei dreptul la fericire,asa cum crezi ca arata pentru tine la momentul prezent. Acea alegere poate fi buna sau nu,insa neaparat trebuie sa fie una asumata.
Cand esti in casa,te simti liber?Cand esti printre oameni,ii vezi,te bucuri de ei sau te simti singur? Nu mai fi atat de plin de furia din tine. Iti distruge niste imagini care pot fi spectaculoase. Fa ceea ce simti ca trebuie sa faci atunci cand iti vine sa faci. Iubeste,uraste,priveste,bucura-te,plangi,inspira,ofteaza.Totul e ok atata vreme cat te defineste. Eu sunt un suspin sau un ras cu pofta in momentul asta. vreau sa injur si o fac,fara sa ma gandesc la cum ar arata din afara asta.
“Imi plac oamenii si ceea ce pot ei sa faca.” Da,asta am aprobat-o. Omul e the ultimate machine si mai mult decat atat. Simte.

Cand pui capul pe perna,adormi cu un zambet? Daca da,e perfect. Inseamna ca esti impacat.

Ceva ce am ascultat in timp ce am scris structura incoerenta,aici. Da,l-am vazut live.In Timisoara,o veche dragoste a mea,intr-un club de pe strada Pestalozzi.

ps: in noi este un copil care priveste pe fereastra.mereu in afara sa. foto de aici

Pas cu pas…

…am reusit sa mai bifez ceva pentru mine. Am o lista care se scrie singura. Lista de concerte pe care trebuie sa le vad si locurile pe care vreau sa le vizitez in viata asta.
De data asta, asocierea a fost un pic ciudata,insa a impacat si capra si varza. Am impuscat doi iepuri dintr-un foc. Rammstein la Barcelona. Si nu au cantat Te quiero puta,desi toti eram siguri ca o vor face.

Rammstein a meritat cu siguranta! A fost un show complet,in ciuda celor doua momente jenante din punct de vedere tehnic (daca ati fost la Bestfest Aftershock sigur stiti la ce ma refer) ). Cine doreste informatii despre trupa,gaseste aici. Gasiti aici un post detaliat despre ultimul album Rammstein: un blog despre muzici si nu numai, foarte bine documentat. Cateva momente din concertul sustinut in Barcelona: 1,2,3,4,5,6,7. Vreau sa ii revad. Cu siguranta in Germania.

Stau si ma gandesc de ce oare am evitat Spania pana acum? Sigur nu o voi mai face. Din contra…am fost,mi-a placut,vreau sa ma reintorc la un moment dat. A fost o plecare a trei prieteni..o plimbare cu scop. Un zbor low cost si pac! ne-am trezit acolo. Hostelul ieftin si simpatic era pozitionat cum nu se poate mai bine : chiar langa La Rambla. Ma uitam in toate partile incercand parca sa nu ratez nici un detaliu, nici o posibila intamplare. Peste tot oameni,comercianti,culori,oameni-statuie, animalute de vanzare, porumbei, scutere, motociclete,caricaturisti,biciclisti,o multime foarte colorata si plina de viata. Cei de la hostel ne-au oferit harti micute si simpatice, care aveau si cateva “replici uzuale” traduse fonetic in spaniola. Nu stiu exact ce aplicabilitate au,iar unele nu am avut ocazia sa le folosim. ) ( i want to have sex, let’s get very drunk, i have sands between my toes, let’s do a sandwich,i like your lipstick…a lot!, my bum hurts,that’s MY pocket,go take a shower,stop snoring!, cifrele 1-10,100,1000 si separat,pentru amatori,69 ) ).

Am bifat unele din atractiile turistice: Sagrada, parcul Guell,Montjuic,Barceloneta,cateva case vazute din exterior,Barri Gotic si Casa Mila care mi-au placut foarte mult.

Ce a ramas in memorie ?
- arabii simpatici din stanga si dreapta hostelului: unii de la supermarket,altii de la shaormarie. Cred ca ar fi putut ghici orele la care apaream.
- barul Cosmo de langa hostel , pe care prefer sa il numesc Las Canapelas Jupuitas. Un bar minunat cu mojito si caipirinha ieftine. Canapelele aveau vinilinul jupuit, scaunele rupte strategic in 2-3 locuri, masutele mici care ascundeau mucurile de tigara in sertare (acolo era scrumiera). Doua ghirlande de palmieri kitschoase, colorate strident,insa in ton cu restul barului. Prieteni buni, un barman cumva glumet si bautura ieftina (ce iti trebuie mai mult de atat?)
- ospatarul ecuadorian care ne-a servit paella (nu,nu m-a fascinat felul asta de mancare). tipul insa era foarte zambaret si bucuros de oaspeti. cred ca si foarte nevorbit
- caldura insuportabila din statiile de metrou
- un fel de mancare traditionala (am uitat cum se cheama). practic cateva halci de carne si un gratar pus pe masa . de acolo ne descurcam singuri.
- miiile de scutere
- cameristele din hostel care se certau de mama focului (erau mama si fiica), acompaniate de zgomot de paturi taraite prin camere
- berea Estrella
- strada “traficata” pe care noi mergeam senini cu harta in brate si pe care chiar ne-am oprit sa mancam ( in crasma gaseai elemente care nu cadrau cu multimea : barmanul/ospatarul era un hip-hoper, aveam floarea soarelui de plastic pe masa, mancare ff ieftina ( si fara efecte secundare ),tencuiala care pica peste rucsacii nostri si fata care a venit sa ruleze un cui
- mirosul pregnant de iarba care se simte peste tot. vecini care stateau la un cui,la terasa din fata blocului (3 femei de peste 50 de ani si un cuplu de tineri,iesiti cu cainele pe afara)
- faptul ca spaniolii stateau la un concert Rammstein ca si cand ar fi stat in fata unei vitrine. nu tu pogo,nu tu headbang. ah,si in ditamai arena existau doar DOUA bude. pt ei si pt ele.
- Bar Vigoroso de langa arena. Un bar al unor asiatici care si-au depasit mult targetul pe vanzari in seara cu pricina.
- barurile rock sunt un fel de fata morgana.
- sentimentul de libertate si forfota din jur
- rufele atarnate la geamuri
- prelatele verzi ale locatarilor
- iarna necrutatoare la 17-18 grade maxime si 8-9 minime

Si cred ca mai sunt multe pe care nu le-am bifat in calitate de turisti. Insa cu siguranta am scos ce a fost mai bun din cele 5 zile.

Tres cervezas por favor!

ps : pozele nu imi apartin( sunt luate de pe internet),desi cateva elemente da (se vor recunoaste singure)

pps: momentul de mandrie in cuget si-n simtiri… si de lauda: da,am stat toti trei in fata scenei ))

Vis

Se facea ca venise cineva care imi spunea ca trebuie neaparat sa vizitez insula x pentru ca merita. Probabil ca si eu am ramas marcata de blogurile celor care isi permit un an sabatic. Cert este ca in secunda urmatoare ma aflam pe o insula extrem de mica,parte dintr-un arhipelag. Eram singura pe o insula cat un loc de joaca pentru copii. Problema era ca mica bucata de pamant devenea inundata de apa care navalea de pretutindeni. Multi oameni erau iesiti la promenada prin ocean… Tineri imbracati foarte urban radeau,discutau si mergeau agale scufundati pana la brau in ocean. Nu credeam sa pot face si eu asta,insa am decis ca trebuie. Am facut un prim pas in apasi …supriza…”oceanul” de culoare verde-albastrui avea cam jumatate de metru adancime. Simteam cum talpile mi se afundau intr-un sol nisipos-argilos si era o senzatie minunata. Asa ca m-am decis sa vizitez,pe jos,arhipelagul.
Acum ca m-am intors din insule, o sa incerc o alta destinatie. Una reala.
Am optat cu doi foarte buni prieteni pentru: Barcelona. Scop: Rammstein. Corelata: plimbarea.
Cat despre insula… merita vazuta ))

insula luata de aici

Blagodaria = multumesc

M-a lovit o idee de sfarsit de saptamana. Asa ca am propus si s-au gasit oameni care sa puna “da,facem,dregem”. Am stabilit ora 7 ca sa fie 8. Nu a iesit,fapt pentru care am plecat pe la un 9. O ora si ceva mai tarziu eram cu toti trei in vama,intr-o masinuta mica si draguta,fara mare pofta de mancare in ceea ce priveste carburantul. Dupa cateva peripetii pe sosele,evident din cauza alora care veneau cu viteza si nu acordau prioritate si priviri ingaduitoare unor incepatori care le taiau fata, am ajuns in vama de la Ruse. S-au cumparat 2 sandwich-uri si suc,s-au schimbat cativa lei in euro,in lipsa de leva, s-au fluturat degete mijlocii pe geamurile masinilor si ta-dam! Ne-am trezit la bulgari.
Drumul catre Veliko Tarnovo a fost coerent la dus,numai la intoarcere l-am ratacit un pic. Ne-am bazat pe indicatoare,care erau in proportie de 95% si pe intelesul nostru,al celor cu alfabet latin. Exista totusi acel 5% care te abatea de la drum in orice directie,mai putin cea buna.
Cum am trecut la vecini,am constatat ca oameni nu prea sunt. Multa natura,multe ogoare,putine localitati si alea mici,mici. Simo chiar a observat ca iesea fum pe hornuri,erau izmene la uscat,deci erau oameni. Nimeni pe afara.
Am ajuns la destinatie. Frigul ne inrosea nasul,insa scopul era sa vizitam. Am intrat in cetate si ne-am frunzarit pe acolo. Ce am vazut :ruine (multe), peisaje (multe), un nene care ne-a urcat cu liftul de cate 2 leva/caciula pentru o vedere panoramica din turn, un loc de tip snack attack care era inchis, budele pt ei si pt ele care aveau scrise pe usa un D si un I (nu le-am vizitat si pe-astea),un cuplu de bulgari care vroiau sa ne convinga sa facem poze contracost,dupa care ziceau ceva de motan (sa mi-l dea mie acasa),niste cochilii parasite de fostii melci-proprietari (le-am luat drept suvenir gratis din cetate)..si multi romani.
Am iesit apoi sa ne plimbam un pic pe stradute. Strazi mici care aveau si un farmec (ca orice oras medieval),dar si ceva sinistru. O imagine comunista si senzatia de parasit. Cam tot era inchis. Pe unele ziduri am vazut multe afise cu comemorari ale unor unii. Simo zicea ca se mediatiza pomana. Posibil. Oricum afise cu comemorari si probabil persoane date disparute.
Am smotocit cateva pisici incurcate printre picioarele noastre si am intrat intr-un restaurant sa mancam. Mancare traditionala bulgareasca : eu nu imi amintesc denumirea (era ceva similar cu ghiveci). Un amestec de ficat de pui cu pipote,cu ceapa fiarta,ardei fiert,cascaval si condimente. Si un mic ardei iute,bulgaresc. Servirea in strachini foarte frumoase de lut. Fata care ne-a servit mancarea era o tipa tanara care ne-a spus “Multumesc”. Am intrebat-o cum se spune in bulgara si am aflat ca “Blagodaria”. Si uite asa ne multumeam cand in romana,cand in bulgara. Ne-a spus ca are prieteni in Romania,pe care si i-a facut la cules de capsuni in (noi am inteles Scotland,dar cred ca totusi am inteles sau ne-a spus gresit) Spania. I-am lasat adresa de mail sa ne contacteze in caz ca vrea sa vina sa viziteze (si) Bucurestiul.

Concluzii :

- le spun celor doi prieteni ca le “blagodaria” pentru duminica placuta
- in Veliko Tarnovo sunt mai multi turisti (sa zicem romani) decat bulgari
- Bulgaria e o tarisoara mica si cam nepopulata,insa mai curata si are cateva zone superbe
- merita mers in gasca de prieteni apropiati si de stat macar o noapte ..doar asa…la o poveste,la un vin fiert (ca tot e frig afara)

p.s. : pozele nu le-am facut eu. in orice caz,o descriere frumoasa si cu fotografii si mai frumoase,gasiti aici,la Oitza

Cu siguranta,da

Lansare,mare lansare Implant pentru Refuz

Una din trupele mele preferate,de pe aici,de pe la noi.

ÎN SOARE DESCHIS CU IMPLANT PENTRU REFUZ

Formaţia timişoreanã de hardcore Implant pentru Refuz va susţine joi, 5 noiembrie, un concert în Clubul Fabrica din Bucureşti. Evenimentul reprezintã lansarea unui multaşteptat material discografic -OTHEROOT- şi a unui nou videoclip: “Nemesis”. În deschidere, vor concerta trupele bucureştene Blister Blue si D’Aia.

Fondatã în 1995 la Timişoara, formaţia Implant pentru Refuz este compusã din vocaliştii Octavian Horvath & Ovidiu Takacs, bassistul Ştefan Czifrak, chitariştii Valentin Popescu & Rãzvan Nicov şi toboşarul Adrian Iacob. Trupa are la activ 5 albume: Implant pentru Refuz (1995, East&Art), Permis postsinucidere (1997, Rocka Rolla), Culori (1999, Rocka Rolla), Oameni fara feţe (2001, MediaPro Music) şi Monolith (2007). Noul material, OTHEROOT, produs de casa de discuri germanã EMG, aduce o schimbare de imagine: artwork-ul realizat de Ovidiu Hrin (Synopsismedia.com) este o operã de artã în sine, iar modalitatea de prezentare este o premierã mondialã: un digipack ce contine 9 piese în limba românã (ROOT) şi corespondentele lor în limba englezã (OTHER). Rãdãcinile albumului OTHEROOT se regãsesc în albumul Monolith care, în 2007, a rãsplãtit aşteptãrile fanilor şi a încântat presa: „Aşa e că nu v-aţi imagina niciodată ca următorii timişoreni – Octavian Horvath, Ovidiu, Takacs, Ovidiu Vinereanu, Valentin Popescu, Răzvan Nicov, Gabriel Papay, Adrian Iacob, inventatorii şi specialiştii în Implant Pentru Refuz – să servească videoclipuri gustate de popor şi să fie invitaţi la Surprize, surprize?! Hotărît lucru, cînd te confrunţi cu acest Monolith, în ciuda intervenţiilor hip-hop (Vlad Dobrescu, C.T.C.) sau chiar jazz (Cristina Pădurariu şi Petrică Ionuţescu, Blazzaj), senzaţia de seriozitate fără întoarcere, de inflexibilitate a tonului, de intransigenţă a liniei melodice, de sunet militant nu îţi oferă prea multe şanse. Fie că accepţi implantul, fie că dai bir cu fugiţii la jumătatea albumului (din cale-afară de speriat de gravitatea cu care te confrunţi, pierzînd astfel şansa unui final de înaltă ţinută auditivă), concluzia nu poate fi decît una: Monolith, în singurătatea lui de cursă lungă, este un clasic al acestei caste puriste pe care rock-ul metalic a ştiut să o cultive dintotdeauna” ( Matei Florian – „Dilema veche”)
Una dintre surprizele evenimentului muzical de joi, 5 noiembrie, este premiera videoclipului „Nemesis”, realizat integral de Daniel Dorobantu. Pariul pe care regizorul l-a pus cu el insuşi, a fost sã completeze la nivel vizual forţa liricã a piesei („may each keep you forever out under flaming sun / may each hold you forever stranded out in the burning sun”).
Cunoscuţi pentru show-urile live ce debordeazã de energie, membrii Implant pentru Refuz, vor continua seria concertelor de promovare a albumului OTHEROOT pe parcursul lunii noiembrie, intâi in oraşele mari din ţarã şi apoi în Ungaria, Austria, Germania.

http://www.myspace.com/implantpentrurefuzband

Blister Blue înseamnã Alex Ispas (voce), Alex Voicu (bass), Valentin Nicolescu (tobe) şi un melanj reuşit de punk & garage-rock. S-au fãcut remarcaţi datoritã unor apariţii în deschidere la Travka, AB4, Hotel Fetish, The MOOod şi The Amsterdams, dar şi prin participarea la Stufstock 6. De la sfârşitul lui septembrie, trupa a terminat înregistrãrile primului album, a cãrui lansare este aşteptatã curând.

http://www.myspace.com/blisterblueband

D’Aia sunt Robo (voce), Octavian (voce, synth, chitarã), Bebe (bass) si Bogdan (tobe, ex-Dekadens). Pe scurt, patru entuziaşti ce au ales din decembrie 2008 sã aducã un suflu tânãr şi efervescent scenei alternative româneşti. Pânã în prezent, voinţa lor muzicalã le-a adus concerte, dar mai ales includerea piesei „Sunday” pe compilaţia OneDay Uploaded Mix No.2.

http://www.myspace.com/daiaband

Concertul Implant pentru Refuz este organizat de Clubul Fabrica şi Asociatia Culturalã Makeapoint.
Parteneri: Happy Hostel, Radio Lynx, Sunete, Port.ro, Metropotam, Yazee, Tillate, Iconcert.ro, Sofresh, Metalhead.

Când? Joi, 5 noiembrie, ora 20:00
Unde? Club Fabrica – Str. 11 iunie, nr. 50.
Cât? Doar 20 RON.
Cum? Biletele se achiziţionează în seara evenimentului, la intrarea în club.